O Poezie de dragoste care sper sa va placa…Va invit pe toti sa-mi trimiteti poeziile voastre cele mai frumoase de suflet…
Cand moartea ne desparte
De cate ori iubito de noi mi'aduc aminte
Oceanul cel de ghiata'mi apare inainte
Pe bolta aurie o stea nu se arata
Departe doara luna cea galbena, o pata
Iar peste mii de sloiuri, de valuri repezite,
O pasare pluteste cu aripi obosite
Pe cand ai ei pereche'nainte tot sa dus
Cu'n palc intreg de pasari pierzandu-se-n apus
Arunca'n a ei urma priviri suferitoare
Nici rau nu-i pare acuma, Nici bine nu! Caci moare…!!!
Vazandu-se'intr-o clipa cu anii inapoi
Suntem tot mai departe deodata amundoi
Din ce in ce mai singur ma'ntunec si ma'nghetz
Cand tu te pierzi in zarea eternei diminetzi
noiembrie 13th, 2009 at 9:37 pm
interesanta poezia… dar imi da senzatia a fost inspirata de inocenta si scrisa cu naivitatea celui ce nu a iubit vreodata cu adevarat pe cineva si inca mai asteapta acea scanteie,acea raza de soare in intunericul singuratatii… sau dimpotriva ar putea fi scrisa cu durerea celui ce a pierdut o mare iubire…:x
si eu scriu poezii de dragoste si inca nu am intalnit iubirea cea adevarata.
Voteaza acest comentariu
0 
0
noiembrie 14th, 2009 at 10:13 am
te invit sa ne trimiti macar o poezie….!!
mersi..
Voteaza acest comentariu
0 
0