Paseam simtitor in tainele vietii. Aveam incredere in oameni, intr-o viata mai buna…aveam incredere in mine. Curand am fost dezamagita de toti, chiar si eu….m-am dezamagit prin increderea nemarginita pe care le-am oferit-o lor, cei care imi erau prieteni.
Ma aflu ca si in tine, in acest Univers atat de mare. Am parte, si eu, ca si tine de o viata alaturi de tot felul de oameni…unii mai buni, alti mai putini buni. Sunt, ca si tine, tot un om care isi cauta un trai mai bun, sunt ca si tine, acelasi ratacit in momentele triste….
Dar, totusi ceva ne deosebeste….
Sunt atatea intrebari pe care ti le-as putea pune, si la care, cu siguranta m-ai lasa fara raspuns. Dar prefer ca ele, sa ramana o enigma in sufletul meu….prefer sa traiesc intr-o minciuna care ma amuza….decat sa aflu raspunsul care sa ma omoare pe
dinauntru zi de zi.
Insa, totusi indraznesc, si schitez fara vorbe o intrebare…Ce sunt prietenii?
De curand, am primit atatea lectii de la viata, incat raspunsul intrebarii l-as putea formula intratatea defintii, si la urma tot nu as defini corect. De ce? Nu am primit destule lectii…
Si chiar si atunci cand sfarsitul imi e aproape, si stiu ca plec din coltul lumii acesteia…plec impacata stiind ca oricat as trai…raspunsul va ramane vesnic o enigma. Pentru ca oamenii sunt diferiti, iar lectiile pe care le primesti de la fiecare in parte….iti schimba parerea asupra raspunsului anterior….ramand ca in final sa fi bulversat de multimea formularilor capabile.
Nu mai pot avea incredere in oameni. Pentru ca toti m-au dezamagit. Astazi….caut doar leacuri pentru a-mi vindeca ranile anterioare….si cele care vor urma. Pentru ca si eu, ca si ei, sunt om…..si stiu ca atunci cand cred ca m-am invatat, sunt lovita din nou de alt „prieten”.
Continui sa ma desfasor in numeroase prietenii de-a lungul vietii, si stiu ca fiecare va fi diferita in felul ei…si ca….dupa fiecare voi suferi.
Eram mandra ca aveam prietene. Ca aveam cu cine sa ies seara la o discoteca, sau intr-un weekend la un cappucino. Eram fericita ca ieseam cu fetele, ca suntem tari….ca o sa cunosc baieti….eram fericita de imlinirea fiecarui fapt care ma facea fericita!
Tarziu, am realizat ca doar schitam fericirea, ca prietenele erau doar peisajul frumos al unui tablou prost inramat.
Nu imi pare rau ca am fost lovita de ingratitudinea si indiferenta lor cand aveam nevoie de ele, nu imi pare rau ca am plans ca sa ma pot descarca si sa ma merg mai departe, nu imi pare rau pentru glumele care le faceam si imi spuneau ca nu au fost bune, nu imi pare rau ca nu fost langa mine cand eram cu moralu` la pamant, nu imi pare rau ca le-am cunoscut….ci doar….regret ca eu le-am considerat prietenele mele!
Si totusi, stiu ca astazi sunt la fel de initiata in tainele vietii ca atunci. Stiu ca nu am invatat nimic. Pentru ca atunci cand va aparea „alt prieten”, altfel imi va influenta viata, modul de socializare….increderea…si in final….ma va dezamagi si el.
Fiindca el este alt om…are o alta forma de a se juca cu increderea cuiva. Pentru ca atunci cand cred ca totul s-a sfarsit, altcineva porneste alt razboi, in care eu trebui sa ma inrolez pana la capat.
Iar la final….voi suporta aceeasi pierdere anterioara, o parte din mine care i-am oferit-o prietenului. Ma intelegi? Traiesti sentimentul pe care il traiesc eu acum cand iti scriu?
Ma crezi ca nu eram asa? Dar astazi, nici eu nu mai ma recunosc.
Pentru ca am crezut in oameni, pentru ca am iubit, pentru ca mi-am pus speranta intr-o viata mai buna, pentru ca am plans singura atunci cand ceilalti radeau, pentru ca eu scriam in timp ce ei erau la discoteca, pentru ca eu am suferit in timp ce parintii mei isi traiau dragostea, pentru ca stiu ca am atat de multe si nu apreciez, pentru ca singurul baiat care l-am iubit vreodata ma respinge si iubeste pe alcineva, pentru ca singura mea prietena adevarata e plecata in italia, pentru ca singurii bani ai mei pe zi sunt 3 lei sau chiar deloc, pentru ca nimeni nu ma intelege si nu are rabdarea sa ma asculte, pentru ca numai am incredere in mine, pentru ca sunt considerata dificila, pentru ca nu suport nedreptatea, pentru ca am mers mai departe atunci cand am zis NU MAI POT, pentru ca nu sunt rasfatata cum cred ai mei, pentru ca nu am simtit iubirea calda a unei mame, pentru ca nu am stiut ce inseamna sa fi iubita si de altii inafara de familie, pentru ca nimeni nu mi-a oferit o parte din inima lui, pentru ca am vrut sa imi iau viata, pentru ca m-am taiat pe maini, pentru toate gandurile si sentimente care ma incearca, pentru tot ce ma apasa zi de zi, pentru ca nu am prieteni alaturi de mine… pentru toate astea, astazi sunt cea mai puternica persoana din lume! Pentru toate astea, trupul meu va mai trai multi ani de acum incolo dupa ce voi fi inchis definitiv ultimul ochi!
Pentru ca oamenii ca mine, nu mor niciodata!
Trimis de catre: Alexandra Cojocaru
alexa_cojocaru94@yahoo.com
ianuarie 31st, 2010 at 10:31 pm
draga mea, frumoasa poveste toate au un rost in viata noi trebuie sa mergem inainte cum am spus si eu in povestea mea lumea nu se opreste in loc pentru durerea ta uitate in oglinda si vezi tu singura sufletul increderea in bunul dumnezeu el este cel mai bun prieten si increderea in tine in ceea ce esti si in ceea ce poti sa fi…si gandeste pozitiv
sa fi iubita!!
un gand bun din suflet pentru suflet!!
Voteaza acest comentariu
0 
0
ianuarie 31st, 2010 at 10:35 pm
Nu uita ca esti o fiinta deosebita, ca esti unica
Nu cauta sa fii ca altii, incearca sa fii ceea ce poti fi tu.
Nu-i asculta pe cei care-ti contesta deciziile.
Mergi pe drumul pe care l-ai ales si nu privi inapoi cu regret.
Trebuie sa-ti asumi riscuri pentru a-ti indeplini visele.
Adu-ti aminte ca este mereu timp sa schimbi drumurile in viata.
Acorda-ti timpul necesar pentru a-ti da seama ce vrei cu adevarat.
In fiecare greseala vei invata lectii importante.
Fii multumita de felul in care esti.
Si crede in speranta de mai bine
Voteaza acest comentariu
0 
0
februarie 1st, 2010 at 12:36 am
nu stiu citi ani ai dar nu te autocompatimi viata nu e chiar asa stii eu am facuto uneori pe amea grea dar inima nu tio poate fura nimeni si chiar daca uneori sintem inselati vine o vreme cind apare ceva ce iti va oferi o speranta si chiar daca zici ,nu mai pot;va fi cineva care iti va oferi o floare un crin sati aline offul inimi sfisiate de durere ceva ne leaga pe toti ,suferinta ,si ne ramine speranta(totusi citi ani ai ?)nu mai bine
Voteaza acest comentariu
0 
0
februarie 3rd, 2010 at 10:59 pm
Draga mea, lucrurile pe care le CERI, de fapt nu se cer, nu se asteapta….se CONSTRUIESC, iar asta nu in cateva luni…..am o relatie super cu un barbat minunat si cea mai buna prietena care poate exista…..dar nu spun asta pt ca i cunosc de 1-2 ani, nu am spus asta atunci…imi cunosc iubitul de 7 ani iar pe prietena mea de 12 ani…sunt cele mai importante realizari ale mele. Chiar daca as castiga 3000 de euro lunar, asa va ramane….aceste doua persoane, cele mai mari realizari ale mele….DAR, nimic nu trebuie masurat prin marime ci prin calitate iar calitatea asta se obtine in timp…
Voteaza acest comentariu
0 
0
februarie 3rd, 2010 at 11:01 pm
iar, altceva, fericirea nu ne-o ofera nimeni, nu e dator nimeni s-o faca…suntem singurii raspunzatori de asta…sa fii bine iti doresc
Voteaza acest comentariu
0 
0
martie 1st, 2010 at 2:15 am
draga mea ,nui este usor sa uiti trecutul,insa ai spus bine ,trebue sa mergem inainte, si sti cum zic eu ,imi fac datoria de om ,si cine a gresit ,mi-a fcaut un serviciu ,pt ca nu doresc multi prieteni ,doresc mai putini de cate degete am la o mana,insa lasa usa deschisa,pt noi prieteni ,si le acord incredere pt inceput ,ce fac cu acesta incredere oferita ,este problema lor …deci ai incredere in oameni ,nu toti sant la fel ,fiecare este unic in felu lui …numai bine ,sa fi iubita ..buna dimineata viata ,ma bucur ca exzist ,asa spun eu ..
Voteaza acest comentariu
0 
0
mai 5th, 2010 at 7:04 pm
salut >:d< frumoasă poveste . şi eu am trecut prin aşa ceva .. dar nu te descuraja, fii optimistă, căci cei al tău e pus deoparte :* o să.ţi găseşti adevăraţii prieteni când te aştepţi mai puţin . crede.mă :* . te.am pupat ;x multa baftă . >:d<
Voteaza acest comentariu
0 
0
august 12th, 2010 at 12:23 pm
frumoasa poveste, dar ai un ton prea trist. DE CE?????? Nu ar trebui, daca nu regreti nimci si doar iti pare rau, va trece foarte usor !!!!!!!!!!!!
Prietenii se castriga in timp – incearca sa faci diferenta intre prieteni si cunostiinte, si doar ca tu le considerai prietene, asta nu inseamna ca si ele te considearau la fel. Eu am prietene de f multi ani, cea mai veche poate este de varsta mea 28 de ani, hai sa nu exagerez dar o stiu de la 6 ani si din clasa 1 pana in prezent am ramas cele mai bune prietene
Voteaza acest comentariu
0 
0
martie 18th, 2011 at 8:12 pm
Ai mare dreptate , nimic nu doare mai tare ca o prietenie falsa !
Voteaza acest comentariu
0 
0
mai 15th, 2011 at 7:44 pm
Toata lumea stie ca .. nu exista prieteni
Voteaza acest comentariu
0 
0