Esti ca un uliu. Un rapitor de sentimente, de fiinte ! Impunator, mandru si orgolios. Esti liber pe inaltul cerului, esti singur si sti ca nimeni nu ti se poate impotrivi.
Esti un zburator in adierea racoroasa din inaltul cerului, iar eu….aerul care te poarta cu fiecare zi.
Nu te las sa cazi niciodata…nici chiar atunci cand imi tai suflul in zborul tau iute de a-ti prinde urmatoarea victima…urmatoarea fata…
Eu, nu mai sunt Eu insumi. Eu ma pierd in existenta ta.
Recunosc, in lacrimi ca sufar de o sensibilitate acuta, de care nu mai ma vindeca nimeni. Si doar tu esti de vina. Tu m-ai imbolnavit.
Nu am orgoliu in mine ca sa iti fiu indiferenta, nu pot sa ma opun atunci cand iti simt rasuflarea, caldura corpului, nu pot sa fiu tare cand buzele tale imi ating usor fiecare particica din corp, cand ma saruti delicat, usor, in voia mea, cand mainile tale ma cuprind si imi cutremura intreaga fiinta, nu pot, si te las sa-mi framanti corpul, sa ma faci sa ma simt femeie. Nu pot sa dispar ca tine, atunci cand revi chiar si pentru cateva momente. Esti atat de cald, de bland, de senin, esti acel ceva care ma face sa ma simt speciala, iubita, apreciata, unica! Dar totusi esti un las. Doar infrunti. Doar ma agiti si dupa…pleci….si nu te mai intorci.
Cat tarie mi-ar trebuit ca sa te uit ? Cate sticle ar trebui sa golesc ? Cate lacrimi ar trebui sa vars ? Cat ar trebui sa rup din mine ca sa te uit definitiv ?
Inceputul nostru, cand ne-am cunoscut, imi este prezent, eu traiesc prin tot ce are legatura cu tine. Despre ce imi vorbeai atunci ? De dragoste sau de prietenie ? Pentru ca astazi, in momentele in care vii, mi le oferi pe amandoua. Ma saruti cu patima, ma imbratisezi calduros, imi spui ca undeva iti lipsesc, insa totusi ma parasesti. Insa atunci cand toti ceilalti ma uita, si sunt singura tu esti umarul care imi ofera de fiecare data sprijin, esti ingerul care imi ofera protectie. Cine esti de fapt ? De ce ma ranesti atat de crud ?
De ce ma tii legata intre doua fiinte si nu vrei sa-mi dai drumul ?
februarie 17th, 2010 at 9:13 am
Viata este tare incurcata,iar destinul ne este scris de cand ne_am nascut.De tn si numai de ti depinde sa_ti schimbi viata si sa nu mai fi ranit/a.Lupta cu destinul,fa_ti viata frumoasa
Voteaza acest comentariu
0 
0
februarie 19th, 2010 at 5:30 pm
ce ai scris tu mi se potriveste asa mult,sau mi se potrivea……iubirea,niciodata nu poti sa-i intelegi caile,si de uitat nu cred k il vei putea uita ,si eu am patit la fel,el ma rranea,dar tot el ma vindeca si era alaturi de mine chiar dak nu recunostea,mereu ma iubit si akum stiu asta,cred k si la tine e la fel
Voteaza acest comentariu
0 
0
februarie 27th, 2010 at 9:21 pm
si eu traiesc acelasi lucru … mai presus de cuvinte …
Voteaza acest comentariu
0 
0
martie 27th, 2010 at 6:28 pm
foarte frumoase cuvinte si plin de adevar….ma regasesc in totalitate in ele ,le-ai exprimat cum nu se putea mai bn …bafta multa iti doresc si puter de a trece peste orice greutate
Voteaza acest comentariu
0 
0