A fost povestea mea

13
1483

 

Nu stiu ce mi-a venit sa imi scriu si eu povestea, eram sigur ca nu o voi scrie niciodata, doar daca as face un roman si m-as imbogati, dar citind atatea povesti astazi m-am decis asa brusc sa incerc.

Povestea mea pe scurt

Am cunoscuto, daca imi amintesc bine, pe 18 decembrie 2005 pe mirc. Eu aveam 22 de ani ea 15 jumate. Am facut bine inteles schimb de id-uri si am continuat pe messenger. Nu aveam nici un gand de a ma cupla cu ea fiindca era cu 6 ani mai mica, dar imi facea o deosebita placere sa vorbim. Avea o mare energie si pana atunci si eu am fost la fel. Vorbeam si glumeam cu ea despre orice. A fost pana in prezent singura fata cu care am mai vorbit asa si atat de mult. Vorbeam pe messenger chiar si 12 ore pe zi. Era intr-o relatie si mereu spunea ca il iubeste si o iubeste. Dupa 3 luni incepusem sa simt ceva pentru ea si fiindca zicea ca il iubeste pe prietenul ei i-am zis ca ar fii mai bine sa nu mai vorbim fiindca incep sa ma indragostesc de ea, dar nu a tinut decat o saptamana in care m-am gandit numai la ea si am incercat foarte tare sa ma abtin sa mai vorbesc cu ea. A fost nevoie doar de un beep sau un buzz de la ea ca sa cedez si am reinceput sa vorbim. Am inceput sa ne spunem “te iuby”, ne-am dat si nume de alint. Au mai trecut cateva luni si ma rodea foarte tare ca ma indragosteam in fiecare zi mai mult si nu o puteam avea. Nu am incercat niciodata sa ii despart. Desi pe el nu il cunosteam mereu am fost, sau am incercat din toate puterile sa fiu corect. A trecut asa cam un an de zile cand s-au strans mai multe lucruri din cauza carora eram suspicios daca este cine spune ca este, insa mereu am mers pe premiza ca toti sunt nevinovati pana la proba contrarie. Incepusem sa banuiesc ca nu este ea in poze si ca este si mai mica cu un an. Am inceput sa o prind cu tot felul de minciunele. Ma rodea faptul ca totul e fals. Ne-am certat de multe ori, dar mereu ne-am impacat, asta imi placea cel mai tare. Si asa au trecut 3 ani, timp in care a fost cu prietenul ei si nu am incercat sa ma bag intre ei, ce aveam noi era doar virtual. S-a dovedit ca m-a mintit cu aproape toate in legatura cu ea, inclusiv faptul ca nu era din Bucuresti. Cu greu, am decis ca tin prea mult la ea, si ca totusi ea a fost persoana cu care am vorbit atata si de care ma indragostisem chiar si virtual, si am incercat sa o iert. Dupa atata timp si o gramada de minciuni si minciunele e cam greu sa ierti asa complet pe cineva si tot ma rodea, dar sunt convins ca as fii reusit daca totul ar fii mers bine. Imi place sa am o relatie reala si daca nu e sa fie sa nu o lungesc numai de dragul de a fii cu cineva si am decis sa ii fac cunostinta cu prietenul meu cel mai bun care era foarte mult genul ei. El tine mult la aspect, la cum arata, eu sunt genul pentru care conteaza valorile unei persoane, cum ar fii sa fie corecta, sa se tina de promisiuni sau cel putin sa faca tot posibilul, sa stie sa iubeasca, sa fie constienta ca viata trece si lucurile materiale valoreaza cel mai putin, iar in rest doar sa fie ingrijita si curata. Nu era insa timpul ca sa ii fac cunostinta pentru ca nu stateam nici noi foarte bine si daca era sa ajunga ei doi impreuna atunci nu era chiar suprinzator. Asadar am mai asteptat cam 6 luni timp in care incepuse sa revina totul la normal intre mine si ea. De sfantul Valentin am fost la ea si ne-am vazut pentru prima data. Din mai multe motive nu a iesit cum am vrut, dupa atata timp parca nu era la fel de important si pentru ea sa ne vedem ca si pentru mine si era si sa aman intalnirea, dar am continuat fiindca mi s-a parut si o zi excelenta pentru asta si am zis ca atunci ori niciodata. Ne-am intalnit, ne-am vazut, am fost sa zicem morocanos tot timpul si nu a iesit asa frumos. I-am facut pe urma cunostinta si cu el pe internet. Au inceput sa vorbeasca, sa isi dea comentarii la poze pe site-uri de socializare, comentarii mai personale ca si cum eu nu eram in nici un plan. Am aflat ca el o suna deja pe telefon, in doar o saptamana nu le mai ajungea messengerul. A fost vorba sa vina si ea sa ma vada dar nu vroia sa vina cu microbuzul si am fost dupa ea cu taxiul unui alt prieten foarte bun sa o iau.

 

Trebuia sa plecam pe la 7-8 dimineata si am vazut ca s-a autoinvitat si prietenul meu cel mai bun. M-am suparat si i-am zis ca eu nu mai merg ca nu are rost sa fac drumul dus intors de 2 ori ca sa o aduc si sa o duc inapoi. Nu le-am zis de ce eram suparat.  Ei i s-a facut rau pe drum si mi-a zis ca ce baiat bun e prietenul meu si ce grija a avut de ea, asadar nici a doua intalnire nu a iesit bine. A trebuie sa decid daca lupt pentru ea contra lui sau o imping in bratele lui si depinde doar de ea si de cei trei ani de cand ne cunosteam. Am considerat ca timpul de cand ne cunosteam si toate detaliile petrecute in acei 3 ani trebuiau sa fie de ajuns ca sa nu mai lupt eu si contra celui mai bun prieten pe care il stie de atat de putin timp si am inceput sa ma supar mai des pe ea. Cand era suparata o suna el mereu ca sa o consoleze (stiam asta) si asa in doua luni de cand s-au cunoscut au ajuns impreuna. S-au intalnit pe ascuns si am aflat asta singur dupa 10 zile de cand erau impreuna. A fost cea mai mare durere pe care am simtito vreodata. Eu le-am dat cam cu o luna mai mult ca vor fii impreuna si mi-au dovedit ca pot si mai repede. Atunci am simtit cu adevarat ca inima imi explodeaza, se contura in corpul meu cel mai bine fata de orice organ. Nu m-a durut ca sunt impreuna si ca se iubesc, inteleg iubirea si m-as fii bucurat pentru ei daca ar fii fost corecti, daca as fii vazut macar ca incearca sa se abtina, si daca mi-ar fii spus ei, nu sa aflu singur dupa 10 zile, si daca ar fii spus de la inceput ca incep sa simta ceva unul pentru celalalt. Chiar si asa am incercat sa ma bucur pentru ei si curios ca in aceeasi zi de amar, desi durea atat de tare incat daca aveam niste pastille la indemana acum nu as mai fii scris nimic, am reusit sa ma bucur pentru ea, din nu stiu ce motiv pentru el nu am putut. Oricum nu le doream nici un rau, nici razbunare nici altceva.

 

Nu am reusit sa mananc nimic timp de o saptamana, si daca nu ma forta maica-mea sa mananc ceva cine stie cat mai stateam asa,de dormit nici nu mai vorbesc, era un chin sa adorm. Ma impacasem cu ideea oarecum din prima zi, ce trebuia sa fac era sa scap de durere. Desi totul era anticipat de 2 luni durerea m-a luat prin surprindere, nu era ceva nou pentru mine, stiam la ce sa ma astept si totusi atunci cred ca am murit. Am trecut peste multe detalii si din cei 3 ani in care am vorbit cu ea si din timpul in care le-am facut cunostinta si din timpul de dupa, insa sper ca ati inteles povestea cat mai bine, ar fii fost mult prea lunga cu toate detaliile, cred ca as putea scrie o carte. Cam dupa 3 luni de zile mi-am revenit aproape la normal, desi nici acum nu am reusit sa mai fiu la fel. Imi doresc sa fiu cum eram atunci, sa zambesc la fel de mult, sa fiu la fel de visator, de naiv, ma intreb daca mai pot iubi.

 

Am tot asteptat insa au trecut anii si simt ca nu mai imi revin, cred ca am murit atunci. Am fost ucis cu sange rece. Singurul lucru care m-a ajutat atunci, nu au fost nici prieteni  si nici alte persoane, am trecut singur prin asta ( poate asta a facut sa fie si mai greu) dar am trecut gandindu-ma la mine si cum sunt eu si la ce am gresit eu, faptul ca am fost integru si cat am putut de corect toata viata mea m-a ajutat foarte mult. Ma bucur macar ca nu a fost chiar degeaba, anul asta vor face nunta si sper sa le fie bine, macar ei sa traiasca daca eu am murit.

Comentarii

Comentarii

13 COMENTARII

  1. Sa stii ca imi pare rau…sincer iti zic… ai fost atat de naiv si de bleg. Este nasol ca sa patesti surprize de genul asta! Si eu am avut parte de asa ceva din partea unei asa zis "prietene". de iubit ai iubit-o, intradevar, si se vede din ceea ce ai scris. Si de iubit, nu vei mai iubi la fel ( asta este realitatea), dar vei ma iubi pe cineva la fel ca si tine, o persoana corecta, altruista chiar. Asta iti doresc draga prieten! Stiu foarte bine cum este atunci cand suferi dupa cineva. Nu-ti mai arde de nimic, de mancare, de somn! Simti ca vrei sa se deschida pamantul sub tine si gata! Vrei sa nu mai simti suferinta. O durere mistuitoare, mai grava decat orice boala! Stii vorba aceea ca de dragoste nu te vindeci niciodata! Imi pare rau si ptr faptul ca te-au mintit si ca au purtat acest joc miselesc. Sunt convinsa ca, daca ti-ar fi zis de la bun inceput….da, uite, noi doi ne-am combinat!… era altceva si poate puteai sa treci peste acest impas mult mai usor si sa o uiti chiar. Banuiesc ca este prima iubire! Sa dea Bunul Dumnezeu sa nu fie ultima si cu siguranta nu va fi, ptr ca in ziua de azi, un baiat ca tine, (care sa-si mai scrie si durerile amoroase pe un site de genul asta) sunt cam rari.
    Cred ca esti de acord cu mine, ca o data si-o data tot va trebui sa purtati acea discutie foarte importanta, nu stiu, macar cu unul dintre ei, ptr ca altfel te va roade toata viata! Si chiar daca se casatoresc, ce daca?? De ce sa nu o faci? De pierdut, nu ai ce sa pierzi! Mult succes si fruntea sus ca lumea este plina de femei cumsecade si mult mai necesare ptr sufletul tau! Pup sa treaca :*

  2. Mersi Andreea. Chiar imi prinde bine parerea ta, poate ca a fost bine sa ma descarc si eu aici. Am fost cam sceptic mai ales ca nu am reusit sa scriu multe detalii, dar primul comentariu spre surprindere e foarte bine venit. Ne trimiteam si noi un milion de pupici zilnic, de multe ori ramaneam fara baterie la telefon desi il incarcam dimineata de la pupici si mesaje, si pupicul tau prinde bine. Viitorul nu e inca scris si mereu, cel putin in cazul meu, speranta a murit ultima. Nu imi pare rau pentru nimic din ce s-a intamplat, atat in povestea mea cat si in viata mea referitor la alegerile pe care le-am facut, ar fii trebuit sa mentionez asta. Naiv sau "bleg" oricum as fii fost nu imi pare rau si imi doresc sa fiu la fel, am avut cea mai frumoasa viata pana atunci tocmai pentru ca eram asa. Ce imi pare rau e ca trecutul ma influenteaza, imi doresc sa invat din greseli fara sa ma doara dar ar cam fii in contradictie sa zicem. Pe scurt mersi pentru comentariu si din ce am mai citit tu ti-ai gasit o jumatate si esti fericita daca nu ma insel. Sincer e un fel de motto in viata, sa iubesti pe toata lumea si sa le doresti la oricine bine, chiar si la dusmani, altfel nu esti vrednic de iubire.

  3. Iti dau dreptate. Este greu intr-adevar ca sa traiesti in prezent cu fantome din trecut… si mie mi se mai intampla uneori. Si eu am scris 2 "povesti" pe site-ul asta legat de viata mea… da, mi-am gasit barbatul vietii, dar pana l-am gasit….sau m-a gasit, a durat ceva timp. Si-n toata aceasta perioada nu a fost decat minciuna si durere. Ca sa poti intelege viata mea, poti sa citesti un "vis de craciun" (aprilie) si apoi continuarea "Ai grija ce-ti doresti…ca la mine s-a intamplat!" (martie). Eu am inceput ca nelumea sa scriu pe acest site. Cea din martie este cu actualul si cea din aprilie este legata de trecut…pur si simplu am vrut sa ma destainui si eu unor persoane. Daca le citesti, vei vedea ca a fost foarte greu pana am scapat de nalucile trecutului. Iti recomand sa incepi cu cea din aprilie si apoi continuarea.  Sa stii ca ma gandeam la faptul ca ai fost naiv. Ma intreb ce oare este mai frumos decat sa fii indragostit???…Practic….NIMIC, ca fara dragoste nu se poate… ai sa vezi ca tot raul este in spre bine pana la urma! O sa iubesti si vei fi iubit de nici nu vei mai stii cum te cheama! Ptr ca stii si tu ca asa se intampla…si iti doresc din suflet asta! Si vei vedea ca acel cineva nu va ai fi la fel…daca analizez un pic situatia, eu cred ca s-a intamplat asa si din cauza faptului ca ea era prea neexperimentata, era prea mica…prietenul tau a stiut sa castige teren foarte rapid in sufletul ei si pe tine te-au dat la o parte fara nici un regret….asa sunt oamenii in ziua de azi! Nu prea stiu sa multumeasca, iar adevarul este greu de spus! Sanatate si toate cele bune iti doresc! Sa fii iubit

  4. buna! ti-am citit foarte atent povestea! o sa incerc sa-ti spun parerea mea intr-un mod care sa nu inoportuneze pe nimeni!  discutii virtuale am avut si eu .. stiu cum e! de iubit, pot sa-ti confirm ca poti sa iubesti la fel de intens ca si prima data! de fapt ideea de viata cam asta ar fi..traim pentru dragoste! esti sensibil, nu-i nimic! nu se termina lumea la o fata! toti suferim! contrar parerii Andreei te sfatuiesc sa nu ai niciun fel de discutie cu ea! nu-i vad sensul! o sa pozezi…penibil! n-o sa te ajute cu nimic chestia asta! din contra, s-ar putea sa fie in dezavantajul tau! ea a luat o hotarare, urmeaza sa se casatoreasca…e penibil sa incepi tu cu discutii din trecut! sa-i spui ce? te va ajuta cu ceva? ma indoiesc teribil! ..in fine, decizia iti apartine! mai bine propune-ti sa gasesti o alta fata, de care sa te indragostesti si cu care sa traiesti o reala poveste de dragoste, nu virtual! diferenta e catastrofal de mare! iti doresc numai bine si .. multa iubire!

  5. Mersi pentru sfaturi… sincer nu stiu exact de ce am ales sa scriu povestea mea aici, cred ca doar ca sa vad cum privesc altii si poate intr-un fel sau altul sa ma impac si mai bine cu toate. Din clipa de cand au fost impreuna nu am avut nici un gand sa o mai castig inapoi sau ceva. Stiu ca nu am tinut defapt la ea ci la imaginea ei din mintea mea, era modelata mai mult de mine si din moment ce au luat deciziile asa… nu merita nici unul vreo atentie. M-am mai intalnit cu ei si i-am salutat si e totul normal… oarecum. Decizii in privinta asta nu cred ca am ce sa mai iau, mereu am privit in viitor. Sunt convins ca as putea fii resuscitat cu o alta poveste… dar vom trai si vom vedea.
    P.S. Andreea ti-am citit de mult povestile tale, si ma bucur pentru tine.

  6. Draga Alina, eu doar i-am sugerat ceea ce ar putea sa faca asta nu inseamna ca il oblig eu, 🙂 Doamne fereste! I-am zis ca sa poarte acea discutie, doar ptr linistea lui sufleteasca, atata tot! In cazul meu, stand de vorba cu cel cu care trebuia sa ma marit si nu am mai facut-o, mi-a facut bine sufletului si constiintei mele ca i-am zis tot ceea ce aveam de zis, chiar dupa o perioada destul de indelungata de la despartire…si daca stau bine sa ma gandesc si acum as mai avea sa-i zic "vreo doua" 🙂 Sufletul meu este vindecat, insa de uitat nu am cum sa uit muuulte chestii. Oricum, decizia o i-a el in final (adica kiar eu), dar consider ca redactand trairile si sentimentele sale aici pe site, sufletul sau s-a mai vindecat, destainuindu-se! Consider ca si tu ai dreptate, draga prietena…poate eu nu m-am gandit ca ar putea fi dureros ptr el…poate ca nu m-am gandit ca stand de vorba cu ei, ar putea sa-si rascoleasca gandurile si sentimentele.Mie imi pare bine ca ai venit tu cu o solutie noua si chair iti multumesc ca ai contrazis tot ceea ce am spus eu!
    Iar tie kiar eu, iti multumesc ca mi-ai citit povestile mele din viata….nu ma asteptam si m-am bucurat! Va doresc numsi bine si cat mai multa sanatate! Si doresc sa citesc pe acest site si viitoarea ta poveste de dragoste care sper sa se finalizeze cu happy-end! Pup :* si cat mai multa dragoste! HUG >:D<

  7. 🙂 Andreea, povestea mea de dragoste este simpla, unica si inca de nespus! iar daca as transpune-o aici  ar cere timp! poate o s-o fac candva! pana atunci…va doresc numai bine tuturor!

  8. Alina, eu ma refeream la faptul ca pe viitor, sa gasim pe site-ul asta si viitoarea sa poveste de dragoste! 🙂 🙂 :)…nu m-am referit ca sa scrii tu despre povestea ta de dragoste, care banuiesc, este una foarte frumoasa….ca daca ne gandim bine….traim pentru a iubi si pentru a fi iubiti! Ca frumoasa este viata, doamne, cand esti indragostit! Toate cele bune!

  9. Din proprie experienta iti spun ca viata iti va da ceva mult mai bun decat ceea ce ai pierdut.
    Candva, am simtit ca tine, eram "un mort in viata", acum rad de trecut si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am, cel mai bun sot din lume si un baietel sanatos si dulce. Singurul regret pe care il am este acela ca nu l-am cunoscut mai devreme pe sotul meu………

  10. Ai o poveste foarte frumoasa si emotionanta,insa foarte trista …Cred ca esti un baiat care rar se intalneste in ziua de azi ,din cate am citit esti foarte special si ai un suflet foarte bun. sti cum se zice "iubirea inseamna suferinta de aceea multi fug de suferinta si putini stiu sa iubeasca" …esty foarte puternic si cu siguranta exista o persoana si pentru tine kre sa iti aline aceasta  durerea care a mai ramas, ai incredere in tine a trecut ce a fost mai rau dar ea isi va da seama ce persoana a pierdut …Gandeste-te si la tine pentru ca nimanui nu ii pasa knd iti e greu ,continua sa crezi in tine pentru ca in viata se intampla si lucruri frumoase ,astea sunt doar incercari pe care trebuie sa le depasim cu capul sus :* …Te pup :*

  11. Ms RoX pentru comentariul tau foarte frumos. In principiu stiu lucrurile astea si ma ajuta sa trec prin viata mai bine chiar si cu gandul ca poate voi ramane singur, dar viata e frumoasa si orice s-a intamplat pana acum nu regret nimic, toate m-au facut sa fiu cine sunt… iar mie nu imi pare rau cine sunt :P… obisnuiam sa fiu asa de nebun…. as vrea asta inapoi. stii cum se zice: " e multe" :P… merci pentru comentariul tau si iti inapoiez pupicul :*

  12. Ms :*….Cu siguranta nu o sa ramai singur  , sti  "Ce e al tau e pus deoparte" …ma bucur ca esti optimist si ca vezi partea plina a paharului .Inca poti fi tu ,cel care ai fost …dar ai nevoie de timp! Nimic nu e imposibil …Esti unic iar unicitatea nu ti-o poate lua nimeni ,nici sufletul si nici personalitatea … 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.