Povestea aceasta mi-a fost zisa de catre o anumita persoana acuma , nu foarte mult timp. Mie unul mi sa parut remarcabila, din punct de vedere al ideei pe care o poti extrage din aceasta poveste.
Este o poveste simpla, fara multa pasiune.
" Se spune ca odata, a existat un copac, care a crescut impreuna cu un baiat. Baiatul acesta era non-stop pe langa copac, si pana la varsta adolescentei, el sa jucat mereu pe langa copac, dormea sub umbra lui, si gusta merele pe care le facea. Copacul, ia placut atat de mult de acest baiat, inca la tratat ca fiind o persoana foarte apropiata, insa acest sentiment a fost cu mult mai mare.
La adolescenta, copilul a incetat sa mai vina pe la copac, sa mai doarma sub umbra lui. Copac pe zi ce trece devine din ce in ce mai trist, si mai apasator. Crengile i se lase-se si merele nu mai aveau acelas gust ca alta data. Dupa aproape 10 ani, cand baiatul deja devenise un tanar in toata firea, trece pe la copac, fiind foarte posomorat. Copacul de fericire, privindu-l de departe, deodata sa inviorat, si crengile erau iar ridicate, dand dovada de un copac maestuos. Dar copacul, simtind ca nu este bine cu el, la odihnit sub umbra lui. Atunci baiatul a soptit, ca isi doreste sa faca bani. Copacul auzind aceasta, a scuturat din crengi, si multime de mere a cazut. Baiatul a inteles ca prin vanzarea acestora , el va face bani destui. Copacul a fost multumit, vazand pe baiat multumit, si isi pusese o dorinta, ca pentru aceasta fapta buna, macar sa mai treaca pe la el baiatul. Dar dorinta nu i sa implinit. Baiatul nu mai venise decat peste 30 de ani. Era foarte in varsta, iar copacul, recunoscandu-l , iar a devenit maestuos. Simtindu-l iar suparat din vrun motiv, la odihnit sub umbra lui. Atunci baiatul respectiv, care devenise foarte invarsta, sopteste ca are nevoie de lemn pentru foc in iarna care vine. Atunci copacul, si-a pus o dorinta sa vina un vant puternic, asa incat sa ii rupa crengile. Zis si facut. Iata crengile pe jos, barbatul fiind multumit, ia crengile si pleaca spre casa.
Copacul ramanad aproape gol, iar sia pus dorinta ca poate pentru fapta asta, va veni baiatul. Dar nimic. Ani trec si trec, si copacul devine din ce in ce mai batran, posomorat ca nu sia mai vazut baiatul de foarte mult timp. Intr-una din zile, trec anumiti oameni care vorbesc, despre un om care a murit recent. Copacul cunoscund, dupa descrierea care sio faceau oameni intre ei, despre acel om , a recunoscut ca este vorba de el. Atunci un sentiment de distrugere a intrat in inauntru-l copacului, inca parca se simtea ca plange. Pamantul in jurul lui era non-stop ud. Atunci cu un glas plin de durere si de tristete a cerut Lui Dumnezeu, ca daca macar acele dorinte sa il aduca pe baiat pe langa el, nu i lea implinit, macar ultima dorinta sa io implineasca: Sa ii indrume pe acei oameni , sa ii taie trunchiul si din lemnul obtinut, sa ii faca un sicriu barbatului. Dumnezeu ascultandu-i dorinta, asa a facut. In urmatoare zi, el a fost taiat si, din lemnul obtinut din el , barbatului i sa creat sicriul pentru inmormantare. "
Daca ati inteles ideea din aceasta povestire, este foarte bine, dar tot voi zice. Este vorba e iubire pura, cat e mult tii la aceea persoana. Copacul a iubit pe acel baiat, incat sa sacrificat pentru el, la ajutat cand avea nevoie, sa il vada fericit.
Asa ar trebui sa facem si noi mereu. Sa iubim intotdeauna, sa nu asteptam o rasplata. Circula o vorba , dar acuma nu stiu daca mai stie cineva. Cel ce iubeste, ascultat este. Cel ce iubeste, ajutor are. Cine este iubit de cineva care iubeste asa, sa il pretuiasca. Rari se gasesc astfel de oameni.
Sanatatea tuturor ! Apropo, care vrea sa vorbeasca cu mine, ca imi place sa imi fac prieteni, sa lase coment, si dau id meu e messenger.
O poveste foarte frumoasa!!!
Bine că baiatul acela nu a vrut să-și facă foc din acel măr , imediat ce i s-a făcut frig. Există oameni cum te prind te jupoaie , îți iau și glasul și mințile pe lângă roadele pe care l-ai putea da.
Un prieten , iți dă…cât poate , nici nu trebuie să ceri .Dacă îi ceri cât poate …ai prieten până la moarte , cum a avut acest om , acel copac. Dar mulți oameni nu mai știu ce este prietenia. Se folosesc pur și simplu de cei din jurul lor cu credința că este plin pământul de fraieri. Și poate la sfârșitul zilelor lor nu mai gâsesc pe nimeni și nimic. …poate nici asta nu avem de unde știi…