Undeva, la o margine de mare,
În liniștea serii ce s-a lăsat
În văzduh se revarsă o melodie,
Poate fi a lui Chopin simfonie.
Privesc la întinsa zare albastră,
Ca la o operă de artă, măiastră.
Iar eu îmi găsesc dorita alinare
A sufletului care câteodată mai doare.
Valuri zbuciumate , involburate
Dansează-n ritmul lor pe acorduri de pian.
Iar eu alunec pe-o punte de dor
Și dau frâu gândurilor.
Mână în mână vrem să ținem
Și-n promenade lungi să visăm
Acorduri sonore de pian să ascultăm,
Și freamătul mării ce m-a fermecat
Cu cântul ei atât de minunat
Cu ale ei valuri care de mal s-au spart.
Pășim agale pe nisipul fin și jilav
Și urmele noastre se spală, se duc
Când valuri diafane și sticloase
De țărmul rigid se lovesc cu putere
Și iau al nostru trecut odată cu ele.
O feerie este totul și nu pot uita.
Dansul valurilor din fața mea,
în liniștea senină de la răsărit
Și dansul umbrelor la asfintit.
Mă las purtată de al vieții val,
În liniștea serii ce s-a lăsat
Și-mi creionez amintiri de neuitat.
Da, Ea, Natura știe a cânta
Și armoniza tot ce este în fața mea,
Picură-n eter stropi de iubire,
Pentru a îmbuna a noastră simțire.
