Adevarata dragoste …

0
3587

Probabil ar trebui sa incep cu inceputul.

Nu stiu daca adevarata dragoste exista , s-au am mentinut eu aceasta flacara aprinsa ani de zile. Trecerea anilor este ireversibila, de-a lungul anilor totul se schimba, inclusiv noi, da ,,noi” ne-am schimbat , de aceea totul este cum e acum.

Oare nu am luptat indeajuns pentru noi,sau poate nu am luptat deloc, timpul a trecut,si noi am trecut pe langa el far a-l trai intens, unul langa celalalt, am trait sec si separati, oare acum ne este mai bine? Cert e ca nu ma e nimic de facut sau cel putin nu isi m-ai au loc regretele , am fost prea lasi , sa ne privim unul pe celalat , am fost prea impocriti sa ne vorbim, si am fost prea duri cu noi insine de a ne impartasi pasiunea ce avea loc in inimile noastre, flacara ce era aprinsa intre noi.
Au avut loc multe clipe, momente , trairi, dar poate nu au fost atat de intense pentru a ne mentine impreuna.
Era un anotimp rece , frigul imi crapa buzele din ce in ce mai tare, vantul se juca aspru prin parul meu , atunci cand totul era pierdut l-am zarit pe el…
Era acolo luptand impotriva oricarei neplaceri provocata de acea vreme , ochii mei mari l-au privit intens, l-am privit nedumerita, dar se pare ca i-au patruns in inima, mi-a schitat un zambet strengareste , insa eram prea oarba sa il observ din cauza unei relatii in care eram prinsa , o relatie care deja era esuata , la fundul prapastiei.

In acea clipa s-a apropiat de mine, eram oarecum speriata , nu stiam ce sa-i raspund ,daca va incerca sa imi vorbeasca , am aplecat privirea in pamant, a venit usor , si-a ridicat mana lent spre chipul meu si mi-a ridicat privirea luandu-ma de barbie . Nu am rostit nici o litera,buzele mele erau prea aspre de la frig pentru a m-ai putea rosti ceva, iar limba mi-a inghetat in gura.
Mi-a soptit ceva la ureche, m-a intrebat cum ma numesc, i-am raspuns, insaeu nu am avut curajul sa il intreb, am aflat ceva mai tarziu de la un prieten comun, avea un nume minunat.
De atunci nu neam m-ai vazut zile intregi, acea zi era deja uitata , pana intr-o zi cand adevarata batalie cu mine insumi avea sa inceapa.
Eram la o petrecere eu si iubitul meu, totul a decurs ,minunat pana cand el nu sia m-ai numarat paharele de vin rosu spumant. Ma aflam pe o canapea,s-a asezat langa mine si a inceput sa imi reproseze de ce relatia noastra, nu m-ai mergea? De parca eu eram de vina pentru tot, nu dau vina nici pe el, vina este a amandurora, am gresit amandoi undeva, iar unele greseli nu mai pot fi reparate precum cea care are ce sa urmeze.

 

A inceput sa strige din ce in ce cu voce mai tare pana cand atentia era asupra noastra, i-amzis ca nu era nici locul si nicimomentul potrivit, a ezitat sa inteleaga .Cearta continuand,pana cand m-am ridicat de pe acea canapea m-a luat strans de mana , i-am spus sa ma lase ca ma doare, si in acel moment ,apare o silueta de barbat inalt, parul brunet , ochii negri dar se pare ca de data aceasta erau de furie si am spus in soapta, ,,tu esti?” .

 

Nu-mi venea ochilor sa cred ca il voi mai revedea din nou, s-a apropiat de noi eu il priveam uimita tot mai mult, a incercat sa rezolve problema pasnic cuiubitul meu si a reusit, la altceva nici nu ma asteptam deoarece mereu a fost un las si niciodata nu m-am simtit ocrotita langa el, se ridicase in acel moment si pleca la fel de pasnica acasa, sau in primul bar pe care il gasea pentru a-si ineca amarul sau furia.

 

Camera a ramas din ce in ce mai goala . Incercam sa ma abtin din a plange si a parea o fraiera care se smiorcaie dar era imposibila, atunci el m-a luat de mana dar de data aceasta am fost luata de mana intr-un mod tandru, m-a intrebat daca vreau sa ma duca departe de tot ce s-a intamplat aici, iar eu i-am spus da.
-De ce ai ales tocmai acest loc?
-Pentru ca asta este ce ma linisteste cu adevarat in acest moment.
Si da eram in fata unor valuri agitate sub clar de luna , lumina ei sclipea in toata splendoarea in valurile marii. Atunci au urmat o serie de intrebari ,,de ce stai cu el ? cum de poti sa il suporti? meriti ceva mai bun”, in acel moment m-am apropiat de el si i-am spus da am suportat toate astea crezand ca e adevarata mea dragoste,dar nu e asa, daca era asaacum poate alergam in bratele lui ca o fraiera si il iertam pentru tot dar nu, a fost doar o reflexie a iubirii langa el ma simteam ca intr-un deser al inselaciunii.
Fara a m-ai putea scoate un cuvant l-am rugat sa maduca acasa, eram prea obosita, s-au intamplat prea multe in acea seara. Am ajuns acasa m-am pus in pat gandindu-ma la tot si am adormit.
E o noua zi , o nouadimineata, soarele imi strapunge geamul , e un nou inceput de vara. Lunile au trecut , Erick fostul meu iubit a plecat din oras, si-a dat seama ca e o pierdere de timp si a decis sa isi incece norocul in alta parte , insa in acel moment se aude o bataie in usa,iar cand deschid usa, jos e pierdut un plic a carui continut zice ,,Pentru cea mai splendida iubita” , iar in fata mea apare silueta unui barbat, si da era barbatulvietii mele acel barbat de care fugeam acum cateva luni, avea inmana unbuchet imens de trandafiri,mi-a facut o surpriza minunata, nici nu ma asteptam la altceva.
Ne-am marturisit sentimentele , am zis sa imi acord o noua sansa,o noua sansa cu el, si cred ca nu voi regreta niciodata, lunile alaturi de el treceau ireversibil, eram una si aceeasi persoana, poate in acest moment va puneti intrebarea daca nu ne-am certat niciodata ? da ne-am mai certat ,e normal ca un cuplu sa se mai certe dar niciodata nu era suficient pentru a nu ne m-ai vorbi, sau pentru a ne desparti.

 

Trecusera aproape trei ani, pentru unii par o eternitate insa pentru noi poate o fractiune de timp pentru ceea ce avea sa urmeze.
M-am hotarat sa-i fac o supriza si sa-i spun ca am obtinut o bursa de studii intr-o tara straina,pe acea vreme era visul meu. Ajung in fata casei lui, bat nu raspunde nimeni, ciudat usa era intredeschisa, urc usor si lent la etaj,fac dreapta dupa care vad o camera cu decoratiuni romantice,crezand ca e o surpriza pentru mine , apare mai apoi o fata intr-o lengerie destul de provocatoare, dupa care nu am mai stat sa astept sa apara si el ochii mei erau incetosati de lacrimi, lacrimi ce imi inundara obrajii.

 

Am iesit din casa aia care am blestema-o , am ajuns la mine am inceput sa plang in hohote, celularu meu primea o multime de apeluri si mesaje de la el care din pacate erau fara raspuns, pana la un apel m-am hotarat sa-i raspund , si i-am zi sa ma lase naibii in pace , ca nu vreau sa il mai vad niciodata, ca il urasc, si plangeam in acelasi timp, iar mai apoi i-am inchis . Luni de zile m-a tot cautat dar degeaba,am fugit cat am putut.
Era o zi de toamna ploioasa,ironia sortii m-a prins ploaia pe un camp, am fugit de ploaie cat am fugit pana zaresc ceva in departare sau mai degraba pe cineva probabil era un naufragiat pierdut intr-o ploaie de toamna, insa figura lui imi parea cunoscuta ,spre uimirea mea era el.

 

S-a oprit in fata mea , incercam sa ii evit privirea dar era inevitabil, ochii lui negri erau prea patrunzatori, i-am spus sa plece, ba chiar am tipat sa plece nu a vurut, m-a intrebat de ce am plecat ? am ezitat sa ii zic eram prea furioasa, am facut cativa pasi in spate i-am zis ca e cel mai mare fraier si ca il iubesc , s-a repezit spre mine ,m-a luat strans de talie m-a apropiat de el, dupa care a urmat cel mai pasional sarut, cel mai inocent, ploua torential eram doar noi doi si stropii de ploaie,tot ce a apucat sa imi zica a fost ,,te iubesc” eu am plecat in acel moment , plangeamin hohote dar nu se deosebea de picaturile de ploaie, m-a durut stiind ca l-am lasat acolo undeva in urma mea, dar amintirea de acum cateva luni ma durea si mai tare.
A venit si timpul am plecat la studii, din acea zi nu am m-ai stiut nimic de el, a trecut un an , ranile s-au vindecat, insa mereu imi era gandul la el , la noi, am hotarat sa ma rentorc in tara pentru a pune un final acestei povesti, la reantoarcerea mea in tara am aflat deja ca era prea tarziu, el deja plecase si nimeni nu ii mai putea da de urma, a plecat fara sa spuna nimanui nimic, in acel moment am cazut in genunchi in fat unei Biserici am inceput sa plang in hohote si sa-l implor pe cel de sus sa aiba mila si indurare de mine.
A mai trecut un an , succesele nu ezitau sa apara,dar nici intrebarile, in fiecare zi imipun intrebarea ,, oare unde este? si daca ma va putea ierta vreodata?”
Adevarata dragoste este acolo in noi, si asteapta traita cu intensitate, iubire, si nu in ultimul rand in ,,doi”
Regretele acum nu isi m-ai au loc , insa speranta moare ultima, sper sa il intalnesc candva si sa ii cer iertare, pana atunci sfatul meu este
Traieste clipa… fara prejudecati si remuscari.

 

Poveste de dragoste adevarata pe malul marii
Poveste de dragoste adevarata pe malul marii

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.