Uitasem cat de frumoasa poate fi primavara. Cat de senin poate fi cerul, cat de verde pamantul si cat de usor poti fi imbatat de mireasma florilor. Totusi, astazi, venind spre casa, am avut timp sa admir natura, sa o privesc cum renaste…
Uitasem cat de frumosi sunt oamenii. Cat de diferiti si totusi cat de asemanatori… Cata splendoare se ascunde in toti… Totusi, astazi, venind spre casa, am avut timp sa ii analizez, sa le admir frumusetea, sa le percep nelinistile, sa le privesc fetele si sa ii inteleg… I-am privit renascand, asemeni naturii…
O data cu primavara, oamenii au decis sa isi scoata si ei capusoarele la lumina, asemeni ghioceilor. Parcurile sunt pline, strazile sunt din nou populate de fete acoperite de perechi mari de ochelari…
Oamenii sunt grabiti… Cel putin majoritatea lor. Intarzie la serviciu, intarzie la scoala, intarzie la intalnire. Dar astazi mi-am gasit timp sa ii privesc, sa incerc sa le inteleg privirea, sa le descopar nelinistea. Am privit in ochi fiecare om pe langa care am trecut. Am descoperit atatea lucruri pe fetele lor. Unii erau foarte ferciti, ochii le radiau si zambetul le acoperea fata. Multi erau ganditori, macinati de probleme, incercand probabil sa gaseasca solutii. Unii erau singuri, altii nu. Unii vorbeau la telefon atat de tare si precipitat incat jumatate de strada era constienta de prezenta lor. Unii erau atat de tacuti si de stersi incat nimeni nu ii observa. Unii erau tineri, plini de viata, si totusi nu constientizau ca viata trece pe langa ei si ei nu au realizat nimic. Altii erau batrani, iesiti la plimbare sau la cumparaturi, taraindu-si batranetile pe strazile prafuite ale orasului. Erau fete aranjate, cochete, elegant imbracate care atrageau toate privirile; sunetul tocurilor ramanand ca un ecou in urma lor.
Tarziu, tarziu de tot, am inceput sa analizez si soferii asezati comfortabil in scaune. Am privit lungile cozi de masini asteptand la semafoare. Masini de atatea culori si de atatea feluri, de la Dacii Berline, la BMW X6, de la cativa cai putere la sute de cai putere. Unii soferi erau zambitori, calmi; altii erau nervosi, claxonau, se grabeau. Si un gand trist mi-a trecut prin minte: oare cati dintre oamenii acestia pe care ii analizasem la volan isi vor pierde viata in accidente de masina? Poate unii vor muri chiar azi; dar eu nu voi afla asta niciodata.
Am trecut printr-un parc de copii. Zambetul mi s-a asternut pe fata. Oamenii ar avea multe de invatat de la acesti pui de om. Ei erau singurii care traiau in afara timpului. Locul acela parea parca rupt dintr-o alta lume, un loc in care armonia si vitalitatea se intreteseau; mi-am dorit sa fiu din nou la cativa anisori, fara griji si fara probleme.
Sunetul unei ambulante m-a facut sa tresar. Sirenele acelea ascutite imi trezesc o rana adanca mereu. Am petrecut ambulanta cu privirea si nu am putut sa nu ma gandesc ca in acea cutie pe roti, cineva lupta pentru o alta viata. Am inghitit in sec si am inchis ochii. O alta ambulanta cu semnale sonore si luminoase mi-a aparut in minte. O ambulanta in care se gasea o persoana draga mie.
Am simtit lacrimile curgandu-mi pe obraz.As fi putut sa il pierd atunci. Dar cineva luptase pentru viata lui. Nu stiu cine, dar ii multumesc!
Astazi am realizat ca oamenii nu cuonsc adevarata valoare a vietii! Si cand realizeaza lucrul acesta, de cele mai multe ori e prea tarziu!
[…] Adevarata valoare a vietii:) Tue Sep 21, 2010 13:38 pm Uitasem cat de frumoasa poate fi primavara. Cat de senin poate fi cerul, cat de verde pamantul si cat de usor poti fi imbatat de mireasma florilor. Totusi, astazi, venind spre casa, am avut timp sa admir natura, sa o privesc cum renaste… Uitasem cat de frumosi sunt oamenii. Cat de diferiti si totusi cat […] […]
M-am plictisit….si nu am citit pana la sfarsit.
…
Eu insa, am citit! Si nu m-am plictisit!Felicitari !
pai ce sa zik si mie mia placut… si c-am ai dreptate
Alina, imi pare rau ca te-ai plictisit:) dupa cum am mai spus, nu tin sa plac oamenilor prin ceea ce scriu, pur si simplu este modalitatea mea de a eviidentia anumite idei, stari, sentimente etc:)
Mona si Ionik, multumesc pentru apreciare:)
FOARTE FRUMOS…MAI FRUMOS CA TI-AI FACUT TIMP CA SA PRIVESTI PE ALTII,DE MULTE ORI NE FACE BINE,,,ASAI VIATA…MEREU FARA TIMP…
Foarte frumoasa povestea ta ,si plina de adevar ,multi am uitat care aste adevarata valoare a vietii ,suntem prea preocupati sa ii invidiem pe cei din jurul nostru ,am devenit mult prea rai..din pacate asta este un crud adevar …..bv felicitari ,se pare ca inca mai sunt persoane care vad asta desi din ce in ce mai putine
Multumesc Elena. Eu sunt o "observatoare". Este o pasiune a mea, sa analizez oamenii si sa incerc sa aflu lucruri despre ei doar din gesturi, atitudinea fata de alte persoane etc. Ma bucur ca ti-a placut povestea mea:)
O noua saptamana plina de dragoste iti doresc:)