Să nu ai o problemă cu statutul de femeie singură îți conferă o imensă putere. Asta înseamnă că îți alegi parteneri care chiar îți plac, nu care să umple un gol al singurătății. Și că nu te temi să pui punct unei povești care observi că nu are niciun viitor sau în care partenerul te tratează rece, nu te respectă sau e abuziv. Practic ești în contact cu nevoile tale, știi exact ce vrei și pui limite atunci când aceste nevoi sunt încălcate. Mai departe însă, acest comportament poate deveni dăunător și constituie un paravan de protecție împotriva dezamăgirilor, dar care în același timp blochează și iubirea sau conexiunea pe care o poți dezvolta într-o relație de cuplu.
Evitarea supremă
De fapt, în adâncul psihicului tău este această teamă foarte puternică, înrădăcinată ca o credință ce spune că mai devreme sau mai târziu cei dragi te abandonează, te părăsesc. Și cum poți evita acest deznodământ? Evitând cu totul relațiile intime, căci astfel cum să mai fii părăsită?! Aceeași formă de evitare e valabilă și când credința spune că de fapt ești singură, nu te poți baza pe nimeni și că nimeni nu va ține cont de tine și de nevoile tale. Deci dacă consideri că ești singură, comportamental, prin alegerile pe care le faci te asiguri mai departe că ești la propriu singură.
Indisponibilitatea emoțională…
… ce este mascată de confortul acestui statut poate că reflectă o rană încă deschisă. Te simți grozav singură și chiar nu îți trebuie nimeni deoarece nu ești vindecată după fosta relație. Și e mai simplu să te păcălești cu cât de bine îți e așa acum, în loc să te ocupi de îngrijirea acelei răni, să-ți dai voie să procesezi doliul…
Sursa Elle.ro