Dragii si dragele mele….
Poate ca va mai amintiti de mine si de povestea mea … (a noastra, defapt)….si plus ca mi-ati mai si intalnit comentariile pe acest site cu nickname-ul de AndreeaEU Am scris prin Martie 2012 povestea mea de dragoste si a iubitului meu si am dorit sa mai continui ce s-a mai intamplat in tot acest timp!!!
Un amanunt amuzant, vreau sa va spun ca mi-au inflorit trandafirii de pe terasa, sunt roz, albi si rosu-oranje….si nu va mai spun ca au un miros minunat, unii dintre ei! Iubitul meu cand are timp liber ii ingrijeste de parca ar fi niste copii :)!
Am inceput si eu serviciul in luna mai, ptr ca am avut niste probleme cu actele si mi-au fost intarziate…ca deh, daca Romania ar fi fost in spatiul Schengen, romanii din afara tarii care vor sa munceasca cu acte in regula ( nu sa faca tot felul de prostii, sa fure, sa se prostitueze, sau mai stiu eu ce ), nu ar mai fi avut atat de multa bataie de cap cu birocratia, dar ma rog, sa trecem peste!
M-am adaptat foarte repede la noul meu loc de munca, desi nu stiam sa vorbesc germana, am avut noroc ca multi colegi de-ai mei sunt tot outlanderi si am mai putut vorbi cu ei in engleza. Marele meu noroc a fost ca in Romania am lucrat intr-un domeniu asemanator si stiam ce am de facut, chiar daca nu intelegeam bine limba germana! Acum din fericire chiar nu mai am probleme. Vreau sa va spun ca in 4 luni de zile am ajuns sa vorbesc nemteste cum nici in visele mele cele mai frumoase nu visam! :)) De cand am inceput si eu sa lucrez, ne merge cu mult mai bine pe plan financiar! Intr-adevar muncesc de nu mai stiu de mine, dar recompensa este pe masura, comparativ cu Romania unde faceam acelasi lucru, insa salariul era cu mult, mult mai mic!
In luna iulie ne-am sarbatorit amandoi zilele de nastere, ptr ca suntem amandoi nascuti in aceasta luna, la un interval de o saptamana! Am tinut sa vorbesc cu sefa mea si sa-mi iau liber de ziua lui si de ziua mea. El la fel a procedat!
Din pacate de ziua mea, eu am zacut in pat, am racit foarte rau si mi-am amanat petrecerea ptr a 2-a zi. Desi cu o saptamana inainte fusesem prin niste magazine, mi-am cumparat niste lucruri, iubitul meu mi-a zis ca acesta este cadoul lui. Recunosc ca m-am suparat un pic si i-am zis ca ma asteptam sa-mi faca o surpriza, nicidecum sa mergem amandoi ca sa-mi cumpar eu ceva! Insa in dimineata zilei mele de nastere, racita cum eram, trebuia sa mergem la cumparaturi. Iubitul meu drag imi spune ca ar trebui sa ma fac si eu frumoasa ca doar e ziua mea si apoi sa mergem pe la niste cumparaturi. Vreau sa va spun ca nu aveam nici cel mai mic chef sa ies din casa! Mi-a zis sa-mi iau pantofii cu toc, care se aflau intr-o cutie, sus pe un dulap. L-am refuzat, insa a insistat atat de mult, incat m-a facut sa iau cutia aia si sa-i demonstrez ca daca ma incalt cu ei ma vor durea picioarele foarte tare :)) …. Eram inca in pijamale…deschid cutia, si spre marea mea surprindere vad o cutiuta foarte frumos ambalata, care oricum nu prea avea ce cauta in cutia cu pantofi! Am desfacut ambalajul si am vazut ca e o cutiuta cu un inel din aur alb si cu pietricele….stiu ca radeam si plangeam in acelasi timp…ma uitam la iubitul meu! El la fel…avea lacrimi in ochi si zambea! L-a scos din cutiuta si mi l-a pus pe deget si m-a intrebat oficial daca vreau ma casatoresc cu el! Bineinteles ca i-am raspuns afirmativ….si a inceput apoi sa glumeasca si sa-mi spuna ca daca il refuz nu mai vad inelul :))
Dar haideti sa va spun povestea inelului. Cu vreo luna si ceva inainte,la noi s-au desfasurat Zilele Orasului pe parcursul a 3 zile si toata lumea se plimba pe strazi, petrecea, berea nemteasca curgea in lant. In prima zi am trecut pe langa un magazin de bijuterii si atentia mi-a fost atrasa de un inelus mic si stralucitor, desi altele erau cu mult mai impozante si mai sclipitoare. Pe mine m-a fascinat cand l-am vazut. Si mai in gluma, mai in serios i-am spus ca un asa inel vreau si eu cand ma va cere de nevasta! A inceput sa rada si mi-a zis ca la cat costa inelul o sa am mult de asteptat! Bineinteles ca bine nu mi-a picat! In a 2-a si a 3-a zi, la fel! Am trecut tot pe langa magazinul acela si ma uitam la el si mi-l imaginam pe deget. Parca ceva ma lega de acel simplu obiect! La vreo 2 saptamani, am trecut eu singura pe langa acel magazin si am observat ca nu se mai afla in vitrina….Nu va zic ca eram asa de oficata, ca vreo cateva zile nu-mi mai ardea de nimic! I-am povestit si lui acasa ca inelul se vanduse si mergea pe burta ca sa nu se dea de gol! Abia apoi am realizat ca EL il cumparase la cateva zile de cand eu il vazusem! Si colac peste pupaza imi mai si sutise un inel din cutia de bijuterii, fara ca eu sa stiu, bineinteles, pentru a-l avea ca masura la bijutier, mai ales ca a trebuit sa-l modifice un picut, ptr ca cel din vitrina imi era larg, asta dupa spusele lui! Si acum ne mai facem cadouri reciproce, fara a avea un motiv anume! Deci asta da, intr-adevar dragoste! Peste o saptamana vom pleca in Romania in concediu, ptr a ne vizita familia si prietenii si ptr a discuta de nunta, iar apoi vom pleca pe la munte. Mi-a promis ca ma va duce la Hunedoara sa vad castelul! De abia asteptam!
Sunt tare curioasa ce se va mai intampla….pentru ca acum, cand derulez filmul vietii mele, mie mi s-au intamplat numai lucrurile pe care mi le-am dorit cu adevarat si pe care mi le-am imaginat! Imi doresc ca intr-un viitor apropiat sa ne mutam dintr-o garsoniera, intr-un apartament!! Oare se va intampla??
Si ca un ultim argument….trebuie sa am grija ce-mi doresc….ca la mine chiar se intampla!! 🙂
Va continua…
Ma bucur mult pentru tine, Andreea si continua sa visezi la lucrurile frumoase pe care ti le doresti. Sa visezi e primul pas spre indeplinirea dorintelor! Sanatate la amandoi va urez si sa va iubiti muuuuult!!
Mi-a placut ce am citit 😀