Ai grija ce-ti doresti ….ca la mine s-a intamplat!

8
1538

 

Dragii mei,


Sunt foarte bucuroasa ca am gasit site-ul vostru. In Romania eram mare fana a revistei si de abia asteptam sa iasa cate un numar nou pe care sa-l pot citi pe nerasuflate.Demult mi-am dorit sa-mi impartasesc povestea de dragoste cu altii dar nu am avut curaj… chiar nu stiu de ce si acum am decis sa vi-o impartasesc si voua.

 Aprilie 2009, eram intr-o seara la birou, la fostul meu loc de munca si am zis ca sa intru intr-o doara pe messenger sa vad cine mai este pe acolo si dintr-o data a intrat cineva, un anume Vali, care nu se afla in lista mea de messenger, am schimbat cateva cuvinte alaturi de numerele de telefon si apoi am decis sa ne vedem intr-o zi. Pana aici nimic anormal. Am zis ca de ce sa nu ma intalnesc cu straini, desi era un picut cam ciudat, am zis ca are rost ca sa mai cunosc cateva persoane, mai ales ca eram singura de un an si ceva (mai avusesem cateva relatii pasagere care nu au avut rezultate bune in final), de cand ma despartisem de fostul meu iubit cu care trebuia sa ma marit dar din fericire am aflat la timp ca ma inseala cu o colega de serviciu de-a sa, desi eram impreuna de 3 ani, locuiam impreuna, toata viata mea era legata de el, il iubeam si credeam ca ma iubeste, chiar daca ai mei nu erau foarte incantati de el, treceam peste orice numai sa fie bine si sa putem fi fericiti impreuna. Si iata ca intr-o zi s-a sfarsit relatia noastra, chiar daca m-a durut sufletul …dar cu siguranta a fost un lucru bun, pentru ca destinul imi harazise altceva mie, inafara de un barbat gelos, care ma lovea si cu o soacra de tipul "poama foarte acra" !!!

Dar sa revin la povestea mea initiala…

M-am intalnit cu acest Vali, am stat de vorba la un cico si a trecut seara. Nimic interesant, nepotrivire din toate punctele de vedere cu acest tip. Asta este! Am zis ca iar am dat chix! Dar viata isi urmeaza cursul.

Pana intr-o zi cand totul a inceput sa i-a o alta intorsura. Prietena mea mi-a oferit o carte "The Secret", in care se vorbeste despre Legile Atractiei. Si vreau sa va zic ca am inceput sa pun in aplicare aceste asa zis legi, desi mi s-a parut stupid la inceput. Am inceput sa joc SIMS, sa-mi creez familia, casa, si mai ales barbatul pe care eu mi l-as dori, inalt, brunet, atletic, cu un chip dragut, chiar si cu putina burtica, ca nu ma supar, mai ales ca nimeni nu este perfect, sa fie cu 5 ani mai mare decat mine, sa se numeasca Alex, si nu stiu ce mi-a trecut prin cap, am vrut ca sa locuiasca foarte aproape de bunica mea… nu ma intrebati de ce ca nu am nici cea mai vaga idee nici pana in ziua de azi! Totul la mine devenise virtual… era mai frumos si mai linistitor decat in zbuciumul si in agitatia din Capitala.

Se apropia data de 1 Mai… primesc un telefon de la acest Vali care ma intreaba daca am ceva planuri de aceasta sarbatoare, i-am zis ca nu si-mi face propunerea sa mergem la mare in Vama Veche. I-am zis ca nu vreau sa merg mai ales ca in acea perioada chiar era cam frig pentru a face o baie in mare si am stabilit sa ne intalnim la un pub, ca mai vine si el cu niste prieteni, eu cu o amica de-a mea si asa mai socializam.

A venit seara cu pricina, ne-am intalnit si asa l-am cunoscut pe ALEX! Un tip foarte calm, era singurul dintre toti care nu servea alcool ci apa tonica, care isi fuma foarte relaxat tigarea. Foarte serios dar si amuzant in acelasi timp. Am stat cateva ore in acel pub de la intersectia cu Lipscani si Smardan ca apoi sa ne continuam noaptea intr-un club sa mai dansam.Mi-a atras foarte mult atentia acest Alex si apoi dupa vreo 2-3 ore petrecute in ritm de dans m-au condus acasa. 

2 Mai 2009… M-am trezit destul de tarziu, am observat sms-ul primit de la Alex care ii ceruse numarul meu de telefon lui Vali si in care eram invitata la munte. Am realizat ca mesajul fusese primit cam de dimineata si m-am gandit ca ei sunt deja la munte, apoi am vorbit si mi-a zis ca el a ramas in Bucuresti. Am stabilit sa ne intalnim sa mergem la o plimbare. Ne-am intalnit, am vorbit franc de la bun inceput ca fiecare isi doreste o relatie serioasa, ne tineam de mana precum niste adolescenti care nu stiau cum si in ce fel sa reactioneze sau sa ce sa mai zica, si apoi, pe malul apei, ne-am strans in brate si ne-am sarutat pentru prima data! Mi-a oferit siguranta si increderea pe care nu o ai in orice persoana de la bun inceput. Apoi totul s-a desfasurat normal! Intalniri, plimbari, trandafiri albi!

Si vreau sa va spun un detaliu, i-am zis ca il iubesc in doar o saptamana, si stiti de ce? Pentru ca era barbatul pe care eu mi-l "creasem" daca pot sa zic asa, inalt, brunet, cu ochii caprui si frumosi inconjurati de niste gene lungi si dese, cu 5 ani mai mare decat mine, cu o figura dragalasa si cu o educatie foarte buna….si care, colac peste pupaza,  mai sta si in blocul de vis-a-vis de bunica-mea! Am ramas tablou cand mi-am dat seama ca in sfarsit am ceea ce mi-am dorit. I-am cunoscut si mi-a cunoscut parintii foarte repede si toata lumea era fericita. Ma inteleg foarte bine si acum cu ai lui, iar el cu ai mei. Doi ani i-am petrecut cand pe la el, cand el pe la mine, nu pot sa zic ca in tot acest timp nu au existat discutii si certuri ca ne despartim s.a.m.d. insa, nici unul nu si-a dorit cu ardoare acest lucru si oricum dupa cum se stie, cea mai frumoasa este impacarea de dupa o cearta apriga.

 Am petrecut clipe extraordinare impreuna, avem amintiri foarte frumoase  si pot zice ca ne bucuram de prezenta unuia si al altuia si asta in limita posibilitatilor. 

 Anul trecut, la sfarsitul lui ianuarie am primit o veste soc din partea lui, si anume ca a decis sa plece in Germania cu unchiul sau la munca, pentru ca in tara nu mai are nici un orizont, nici o perspectiva. Am plans, l-am maniat pe Dumnezeu,i-am reprosat ca nu ma iubeste (desi nu-mi spusese niciodata acest lucru), ca nu-i pasa de mine, am fost distrusa ca sa zic asa, i-am explicat ca nu numai banii conteaza in viata, dar nu am avut nici un sort de izbanda, a plecat in Germania si am crezut ca totul s-a terminat intre noi.Telefoane si mesaje mai putine din partea lui pentru ca il costau mult, eu ii trimiteam cu zecile de mesaje zilnic. Nu puteam sa concep ca sa nu mai fiu cu el. Iar apoi intr-o seara, primesc un telefon de la el si asta in numai o luna de la plecare, ca se intoarce acasa. Am fost in culmea fericirii. Mi-a zis ca treaba nu mai merge acolo si ca vine acasa, ca ii este foarte dor de mine. Revederea a fost extraordinara. Apoi intr-o seara m-a luat de mana si mi-a zis ca vrea sa discute niste chestii foarte serioase cu mine. Am cam fost surprinsa pentru ca nu stiam la ce sa ma astept. Ne-am dus in parc si mi-a zis ca el are planuri pentru un viitor alaturi de mine si ca el vrea sa se casatoreasca cu mine. A fost o cerere mai neoficiala dar mi-a zis ca nu poate sa stea fara mine. I-am raspuns ca si eu vreau acelasi lucru, insa exista o problema, si anume ca trebuie sa locuim impreuna si singura varianta era ca sa ne mutam la bunica-mea, o puteam ajuta si pe ea ca este destul de in varsta si in plus puteam considera ca stam mai mult singuri. 

Am mai amanat aceasta mutare pana vara cand am crezut noi ca este prielnic sa facem acest pas. Ai mei erau de acord, ai lui la fel, dar sortii nu i te poti opune.

 Iulie 2011…. era o dupa-amiaza torida, primesc un telefon de la iubitul meu cu o veste soc….si anume ca a primit un semn de la un alt unchi de al sau care este si acesta plecat in Germania, ca are nevoie de un baiat la el la munca si asta presupune ca in maximum 3 zile sa fie in Germania. Am ramas perplexa, am zis ca nu poate sa fie adevarat! Inca o data? Alt chin, alta durere de despartire? Mi-am calcat pe suflet si desi stiam ca eu voi suferi foarte mult, dar ca lui poate sa-i fie cu mult mai bine acolo, eu m-am dus la agentie si i-am luat biletul de avion, eu i-am facut bagajele, eu si mama sa l-am condus la aeroport. Imi venea sa plang de " sa rup pamantul", insa nu am facut-o! L-am incurajat si i-am zis ca poate de aceasta data totul va fi foarte bine. Au trecut saptamanile, din fericire eu imi desfasuram rutina la serviciu si stateam chiar si peste program numai sa uit ca el nu este acasa. Din fericire, de data aceasta aveam ocazia sa vorbim si pe skype, o data sau de 2 ori pe saptamana. El locuia intr-un hotel si era foarte greu sa gaseasca o locuinta unde sa se mute, in cazul in care voi veni si eu. Ne trimiteam mesaje si vobeam mai des la telefon fata de prima data, si in spre surprinderea mea, totul s-a schimbat in si mai bine de ziua mea de nastere. Am decis sa ma aranjez si sa ma duc sa ma plimb, si asta chiar de una singura prin parc….sa-mi mai pot limpezi gandurile pe care le aveam numai pentru el. Ma plimbam prin Cismigiu intr-o rochie alba, vaporoasa, micile adieri imi fluturau pletele blonde ca nisipul, strabateam aleile umbroase si am luat loc pe o bancuta de pe malul lacului, o pereche de indragostiti se sarutau in apropierea bancii mele. Ii priveam melancolica…cand primesc un mesaj de la iubitul meu…. "La multi ani! TE IUBESC" Am ramas fara cuvinte. De 2 ani si jumatate asteptam sa-mi spuna aceste vorbe minunate. Am vorbit la telefon, plangeam de bucurie dar si de tristete ca nu era cu el in acele clipe. Apoi timpul parca s-a scurs mai repede si in final, in septembrie am decis ca la sfarsitul lunii octombrie sa plec la el. Mi-am calculat totul, mi-am dat demisia de la locul de munca,mi-am reinnoint actele, mi-am luat biletul de avion si am plecat. A fost greu! Mama ma incuraja, tata plangea ca nu se stie cand ma mai vor vedea, toata lumea imi ura noroc in noua mea viata. 

23 octombrie 2011… 8.00 A.M. ora Germaniei, eram pe aeroport in Stuttgart, impreuna cu 3 bagaje si un laptop de la care va scriu acum, in bratele iubitului meu care ma astepta cu un buchet de trandafiri. Cata bucurie si fericire am putut simti cand ne-am imbratisat si ne-am sarutat dupa aproape 4 luni in care am stat la o distanta de aproape 1800 km. Am locuit o luna si un pic la hotelul respectiv apoi din fericire ne-am mutat intr-o garsoniera amandoi. Doar eu si el! Este micuta casuta a noastra.

In oraselul acesta, foarte linistit dealtfel, ne-am acomodat, au trecut aproape 5 luni de cand sunt aici, si in curand o sa incep si eu sa lucrez. Ne gandim sa ne stabilim aici, dar timpul le va decide pe toate, mai ales ca ne este foarte greu cu aceasta limba, dar incet-incet o vom invata. Ne-am imprietenit foarte bine cu un cuplu de romani care sunt si ei aici de o perioada buna de vreme si care ne-au propus sa ne fie nasi, pentru ca in 2012 ne gandim sa oficializam relatia aceasta, insa in Romania. 

 Doresc sa va spun ca este mai binisor decat in tara, mult mai civilizat si lumea mult mai educata. Nu te deranjeaza nimeni si nici noi nu deranjam la randul nostru. 

 In locuinta in care stam, alaturi avem si o mica terasa cu gazon, pe care tocmai ieri am plantat niste trandafiri, sper sa infloreasca…dar totusi daca stau bine si ma gandesc…..AI GRIJA CE-TI DORESTI …. ca la mine s-a intamplat 🙂 !

 


    Cu multa prietenie si stima pentru ceea ce faceti, draga Redactie iti doresc o primavara frumoasa si cat mai multe realizari si aparitii, si sper sa imi pot citi si eu povestea pe acest minunat site.

                       

                                              Andreea

 

Ai grija ce-ti doresti ....ca la mine s-a intamplat! 1 Ai grija ce-ti doresti ....ca la mine s-a intamplat! 2

Comentarii

Comentarii

8 COMENTARII

  1. O poveste minunata! 
    Si da, ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se intample!:) 
    Esti o norocoasa sa traiesti o astfel de poveste de iubire.Multa fericire si iubire va doresc!!!

  2. VA MULTUMESC FOARTE MULT PENTRU URARI SI FELICITARI SI VOUA VA DORESC NUMAI BINE ! Si aflati ca acum cand am recitit ceea ce am scris mi-am dat seama ca sunt foarte norocoasa! Toate cele bune si va multumesc pentru aprecierile facute. 

  3. Mii de multumiri celor care mi-au (ne-au) citit povestea! Va doresc numai bine si cat mai multa sanatate, dragoste si realizari in viata!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.