Amintiri

Fiind tot aceeasi persoana care intr-o alta postare am ales sa imi insir gandurile despre cum intamplator am cunoscut o fata si cum am reusit sa ajung pana in Statele Unite , iar daca am reusit sa ajung pana acolo sa nu se creada ca va scrie vreun pui de om bogat care isi permite orice . Pana sa nu o cunosc pe fata de peste Ocean, America pentru mine era numai un vis. Daca intre timp a fost sa se intample… Eu consider un dar de la Dumnezeu pentru ca , pana sa o cunosc pe ea , viata mea nu a fost nici pe departe roz.

Bineinteles , ma numar printre acele persoane care a crescut intr-o familie destramata , fara bunici , frati , tata , langa mine fiind doar maica-mea care m-a crescut si ma educat cum a stiut ea mai bine. Si fata de alti copii eu am avut o copilarie trista si mereu ma intreb ca „oare ce am facut sa merit asta ? „.

Nascut intr-o dimineata de iarna cu nameti pana aproape de genunchi ( cel putin asa mi-a povestit maica-mea ) , iar atunci aveam sa fiu al treilea membru in familie , acasa mai avand doi frati mai mari care in prezent au 30 respectiv 31 de ani.
Eu de mic copil am fost atasat mai mult de maica-mea , taica-meu mai mereu fiind plecat de-acasa dupa alte femei sau prin carciumi si nu il interesa ca acasa il astepta o mama care se chinuia sa creasca trei copii. Atunci cand era acasa ori era beat de nu isi mai recunostea sotia si ii aplica batai crunte , ori era ( ma scuzati expresia ) cacat pana la genunchi rezultat al betiilor sale . Fratii mei ( doi la numar ) , doua persoane parsive si nehotarate mereu erau un du-te vino . Cand erau cu noi , cand erau plecati in „vizita” la bunici lor , iar de maica-mea isi aminteau numai cand era vorba de bani sau alte interese ale lor. Adevarul este ca ei plecau cu motivul ca „maica-mea nu avea ce sa le ofere” si in plus eram ” eu” , oaia neagra a familiei care am fost precum un ghimpe in coastele tuturor. Cu ce deranjam… Nu stiu.

Ani mai tarziu aveam sa termin si gradinita , am fost inscris la scoala, iar primul an a mers ca uns. La sfarsit de an scolar am fost chiar strigat ca fiind al doilea din clasa , am primit si diploma si in momentul de fata zambesc scriind aceste randuri numai atunci cand imi amintesc despre „ce a ramas frumos din copilaria mea”.

A urmat clasa a doua , aveam 8 ani , maica-mea si cu taica-meu erau in divort , fartii plecatii la bunicii lor , taica-meu la maica-sa. Era o zi de primavara calduroasa , iar eu ma gaseam unde altundeva decat acasa cu maica-mea. Toate bune si frumoase pana in momentul in care s-a auzit un „cioc-cioc” la usa . Maica-mea a mers la usa , s-a uitat pe vizor dupa care in timp ce deschidea usa am putut vad ca era fratele mijlociu care venise „chipurile”, in vizita la noi.

Fratele meu mijlociu locuiasca cu tatal sau impreuna cu bunicii ( bunicii din partea lui tata ) .

Fratele mijlociu incepe sa-i spuna lui maica-mea ca sa ma ia pe mine in oras , ca sa ne plimbam. Maica-mea ne-a lasat cu conditia ca sa revenim pana se intuneca. Am plecat cu fratele mijlociu si adevarat ca ne-am plimbat cu tramvaiele , autobuzele si troleibuzele din oras , iar seara in loc sa revenim acasa aveam sa ne gasim pe la usa bunica-sii si fratele meu cu lacrimi de crocodil „Ca ne-a dat mama afara din casa”. Pe drumul pana la bunici fratele mijlociu avea sa imi suceasca mintile incat imi bagase in cap ca „la buni este mai bine” , „ca la buni ai ce manca ” ca la buni primesti bani” ,iar in momentul de fata mi-as dori sa pot da timpul inapoi ca sa-i pot da cateva in gura lui de mincinos. Ajunsi la usa si dupa ce fratele a sunat , a deschis matusa-mea , o femeie slaba , cu doua nuci in loc de sani si astazi ma intreb cum de n-a zburat-o curentul in timp ce a deschis usa . Fratele mijlociu a inceput sa dea cu lacrimi de crocodil spunand ca „ne-a dat mama afara din casa ” si dupa cateva minute aveam sa ne gasim in acea casa blestemata de unde avea sa inceapa tot calvarul. Odata intrat in acea casa viata mea s-a schimbat cu 180 de grade pentru ca imi erau cumparate scutiri dupa scutiri si n-am mai fost lasat sa merg la scoala. Din acea casa n-am iesit timp de trei saptamani timp in care cu totii s-au jucat cu mintea mea , atat de mult incat au reusit sa ma intoarca impotriva lui maica-mea.

Din acea casa maica-mea avea sa ma ia cu forta impreuna cu Politia 3 saptamani mai tarziu , iar in ziua de azi imi amintesc cum taica-meu nevrand sa ma lase cu mama , m-a luat in spinare precum un sac de cartofi si m-a bagat inapoi in casa cu forta. Mama a reusit intr-un final sa ma ia , dar dupa o cearta care a rasunat toata scara.

Dar numai eram copilul care a fost inainte sa intre in acea casa blestemata. Nu mai ascultam de maica-mea , o injuram , o trimiteam dracului ,iar dupa experienta cu plimbatul cu autobuzele prin oras impreuna cu fratele ajunsesem sa fug de-acasa.

Plecam ,vagabondam pe strazi si prin gari pana ma gasea politia si ori ajungeam inapoi acasa , ori prin case de copii unde stateam pana venea cineva sa ma ia ca sa ma duca acasa. Sa nu mai spun cate batai am putut sa manac in acele case de copii si ii multumesc bununui Dumnezeu ca m-a tinut tare incat in prezent tot acelasi om destept am ramas. Ajuns acasa pur si simplu nu eram lasat sa stau pentru ca ai mei in loc sa ma ajute sa ma opresc cu fuga de acasa imi bagau in cap ca este mai bine pe strada si uite cum fugeam din nou , din nou facea mama nopti albe si se ruga ca sa nu se intample ceva cu mine. In plus , atunci cand maica-mea ma lasa la bunici ( parintii ei ), in loc sa imi intinda o mana ma impingeau si mai mult catre prapastie . Ma tinea o zi sau doua dupa care ma urca la troleibuz spuanand ca sa ma duc acasa. Eu fiind cu probleme numai acasa nu mergeam . Iar maica-mea atunci cand ii intreba „de ce n-ai mers cu el ? Doar stii ca este cu probleme ” bunicii raspundeau ” A pai ce putem noi sa facem ?! Noi suntem bolnavi .” Iar maica-mea ramanea sa astepte un semn de viata din partea mea. Fugeam de acasa , vagabondam pe strazi si gari si nu faceam asta pentru ca imi placea s-o fac. Faceam pentru ca eu spuneam ca este bine si nu m-am drogat , nu am cersit si nu am furat cum am fost acuzat chiar de familia mea. Traiam din ce imi dadeau altii si chiar si ii multumesc din nou bunului Dumnezeu ca in ciuda experientelor urate m-a tinut tare incat nu m-am apucat de prostii. Toata aceasta experienta cu viata de strada a durat timp de 5 ani jumate timp in care maica-mea nu s-a lasat si a continuat sa vina dupa mine indiferent in ce casa de copii din tara eram in ciuda reprosurilor fratilor si bunicilor care incercau sa o convinga sa renunte la mine ca sa ma lase in casa de copii.

Aveam 14 ani cand am spus GATA , iar de acasa nu am plecat niciodata si n-am mai aplecat urechea la ceea ce incerca sa imi spuna fratii , bunicii , sau vecinii din bloc care erau pusi de fratele mijlociu sa strige dupa mine fel si fel de chestii idioate . Am luat viata inainte , iar de ciuda , pe rand , fiecare a luat distanta. Fratii mei , doua persoane egoite si parsive a ales sa paseasca fiecare pe drumul sau si niciunul dintre ei nu au vrut sa o ajute pe maica-mea cu nici macar un leu spunand ca sunt datoriile ei .

Fratele mare a ales sa stea cu bunicii lui , doua persoane rele , egoiste si avare care nu ti-ar da o coaja de paine. Iar daca se intampla minunea sa iti dea ceva esti trecut imediat intr-un catastiv dupa care iti sunt reprosate ca ti-a fost dat sau iti cere bani pe ceea ce ti-a dat. Fratele mare mereu a fost mai cu mot pentru bunici pentru ca lui ii ofereau de toate , iar eu atunci cand mergeam totul era oferit in sila si numai colturile de la prajituri primeam pe cand fratele mare tot ce este bun. Vazand cum sunt tratat am ales sa nu mai pasesc in acea casa si n-am mai pasit de la varsta de 15 ani ( in prezent 24 de ani ). Bunicii lui l-au invatat ca banii lui sunt banii lui si nu pentru cele necesare casei si acela este si motivul pentru care n-a vrut sa o ajute pe maica-mea. In plus el prefera sa locuiasca la ei pentru ca in acea casa nu i se cerea un leu , totul platea bunica-sa si el ce bani avea , ii cheltuia pe toate prostiile. A facut si un curs de modeling care l-a ajutat …sa piarda bani si n-a ajuns model prin Hollywood cum se vedea. ( cativa ani mai tarziu aveam sa ajung eu la Hollywood , dar in vizita ) . La varsta de 23 de ani eu descopeream America. Fratele mare la 23 de ani lua o teapa cu 28.000 lei , bani pe care ia scos din banca pentru a investii „chipurile” , intr-o afacere MLM si a mai dat si 8000 lei in mana unui asa-zis prieten , fara un act notarial , iar atunci cand a fost la usa asa-zisului prieten acela cica la amenintat ca va chema politia. Frumos , iar atunci cand mama a avut nevoie de ajutor a preferat sa dea bani unui strain. Casa bunicilor dupa care fratele mare inca de la varsta de 13 ani suspina dupa ea nu i-au trecut-o pe nume cum au promis . In urma cu cativa ani l-au dat afara din casa si ( cred eu ) s-a mutat prin chirie. Intr-o seara , in toamna anului 2013 , aveam sa ma intalnesc „face to face” cu fratele mare. Initial eu am fost cel care i-a blocat calea pentru ca asa frate interesat am incat ma uitase. Oarecum facuse ochi mari atunci cand a vazut „cat de mare am crescut” din acea saracie de care el a fugit. Si el care mereu a mancat rahat cu polonicul si m-a sapat pe la spate , sa imi spuna in fata ” A , stii.. Sa tinem cont ca suntem frati…” Fratii ?? De cand noi frati ? Daca era frate adevarat statea acasa , nu fugea la bunica-sa si indeparta pe toti numai cat sa aiba el. Bineinteles , i-am spus si in fata ce a trebuit spus si l-a cam deranjat incat a plecat dupa 5 minute. Cred ca a incerat sa se dea cu linguseala crezand ca poate,poate..ajunge si el in SUA. Stiu sigur ca aflase . Acum cateva luni sa aflu dintr-o sursa sigura ca a fost executat silit in urma banilor scosi din banci . Daca nu a achitat…eu ce-i fac ? Sunt datoriile lui , cum a spus el mamei sale cand a avut nevoie de ajutor.

Fratele mijlociu a plecat si el in viata lui. A plecat din judet pentru ca ( chipurile ) s-a casatorit pe la Ignesti (Arad ) . A ales sa plece pentru ca oricum pe-aici toti il stiau de hot si ce n-am facut eu cat am fost cu probleme , a ales sa faca el. A fost si cautat de politie in urma unui dosar penal dupa ce a furat un telefon si noroc cu maica-mea ca l-a convins sa mearga la politie pentru declaratii. Altfel risca puscaria. Eu niciodata n-am patit asa ceva si mai mare rusinea ca ei fiind frati mari trebuia sa dea un exemplu. Pe mama a refuzat sa o ajute si in prezent , nici unul nici celalat nu vorbeste cu noi.

Tatica-meu unde altundeva decat la doi metri sub pamant . Aveam 12 ani cand s-a dus si serios ca nu-l regret. Am si motive . Vrei sa le mai insir odata?

Bunicii din partea lui mama si ei au luat distanta si , la randul lor , au refuzat sa ne ajute atunci cand aveam mare nevoie de ajutor. Cu bunicii din partea lui tata nu am mai vorbit dinainte sa moara el.

Dar si fara ajutorul lor uite ca am trecut peste greutati chiar daca sunt zile cand ma intreb „oare cum am trecut ?” Si uite ca in ciuda incercarilor de a-mi distruge viitorul , n-au reusit asta. Dumnezeu a vrut altceva , a vrut sa ma vada altfel… si uite-ma alt om , alt caracter . Nu mai sunt ce am fost odata si serios ca nu din vina mea am fost pe strazi. Ma consider un om educat si pregatit pentru viata. Pentru asta ii multumesc mamei mele ca n-a renuntat la mine cand altii i-au spus. Multumesc bunului Dumnezeu ca m-a tinut tare si mi-a dat putere si indiferent de situatie am trecut mai departe.

Dar eu simt ca Dumnezeu are ceva mai bun pentru mine. Mult mai bun decat este acum. Si nu ma insel… niciodata nu ma insel.

Comentarii

Comentarii