Amintirile trecutului cu parfum de iubire

13
1466

 

Și dacă timpul s-ar putea da înapoi,să pot repara greșelile ce le-am făcut în trecut,ași fi cea mai fericită.Dacă lacrimile mele ar putea să se transforme în raze de zâmbet,ași zâmbii non stop fără întrerupere și,dacă visele ar devenii realitate nu ași mai înceta să-l visez.

Am făcut greșeli pentru care nu mai există nici o scuză și,ceea ce mă doare cel mai tare este că i-am greșit lui.

Au fost 4 luni,ca și număr sunt puține și, unii dintre voi ar crede că este apă de ploaie,dar ceea ce s-a întâmplat în acele 4 luni este de neuitat și, poate cuprind în ele mai mult decât s-ar fi putut întâmpla în decursul a 4 ani.

Am avut multe bucurii alături de el,m-a învățat să iubesc,m-a învățat să fiu om și să văd că am sentimente,m-a învățat că plânsul nu este o rușine, m-a învățat să râd,ma învățat să mă ridic atunci când cad și să continui mai departe.A fost lângă mine trup si suflet.

Ador nopțile în care sufeream,pentru că atunci era cel mai mult alături de mine,mă alinta ,îmi prindea lacrimile și le ștergea cu atâta atenție ca nu cumva să strivească vreo una,mă ținea strâns la pieptul lui pentru ai putea simții căldura inimii și bătăile ei.

Avea atâta grija de mine și nu m-ar fi lăsat pentru nimeni și nimic.

Dar eu fiind om și femeie mi-am luat-o în cap și am crezut că dragostea îmi dă dreptul să greșesc și,am greșit,l-am rănit,i-am spulberat încrederea și i-am învăluit ochii în durere.

Când mi-am dat seama ce am făcut,m-am dus la el,l-am luat în brațe și i-am șters lacrimile cu aceeași atenție cu care o făcea el.

M-a acceptat din nou lângă inima lui și, am mai adăugat în calendarul iubirii noastre încă o luna,o ultimă lună în care timpul stătea pentru noi.Dar nu era la fel ca la început,el nu mai era la fel de afectuos,acum era rece și întunecat,mă privea de la distanță și mă rănea cu glasul privirii.

Simțeam cum mă afund în întuneric și,cum îmi alunecă pământul de sub tălpi.Considerând că nu este de ajuns,s-a împotrivit tatăl meu,mi-a interzis să mai ies cu el și să  mai vorbim.Eu m-am făcut că nu aud și nu l-am ascultat,până într-o zi când m-a sunat raza mea de fericire și a răspuns tata.

Atunci a fost momentul cel tragic,după ce a terminat convorbirea telefonică,tata, a venit la mine țipând scoțând flăcări pe nas amenințându-mă că ii va face rău lui  și a început să dea în mine.

Am decis să nu ii spun lui despre incidentul cu tatăl meu,dar am observat ca relația noastră se erodează din ce în ce mai mult.

Văzând ca nimic nu mai merge,ascultându-mi orgoliul meu de femeie,m-am decis sa fiu eu cea care pune capătul acestui fir de mătase croit cu atâta grijă.

Obligată de tata a doua zi,dis de dimineață,am mers la el și i-am spus că între noi s-a terminat totul,că defapt eu nu l-am iubit deloc,că el pentru mine nu a însemnat nimic,l-am jignit spunându-i cuvinte grele la adresa lui și,i-am mai spus că mi-am bătut joc de el și că el,pentru mine nu a însemnat nimic.

Bineînțeles că aceste cuvinte nu erau spuse din inimă,de dragul de a nu-i face tata nimic m-am despărțit de el și i-am spus cuvintele respective pentru al ajuta să mă uite,adică să își dea seama că "nu l-am iubit".

timp de 6 luni am crezut că l-am uitat,până în data de 14 noiembrie 2010,când era ziua mea.Mama m-a întrebat dacă nu cumva m-a sunat el să-mi spună la mulți ani.

Din acea zi am început să-l visez noaptea și să-mi readuc aminte de momentele frumoase petrecute împreună.

La școală aveam cele mai frumoase amintiri,dar acum el a plecat și au rămas doar amintirile,pe unde mergeam îmi aduceam aminte de el și,parcă simțeam cum inima îmi crapă.Oriunde mă uitam parcă îl vedeam,era imaginația mea bolnava,au început nopțile nedormite,cearcănele pe sub ochii,mi-a pierit și pofta de mâncare și pofta de viață.

Mă simțeam ca și o legumă,fără el nu trăiesc dar nici nu mor,sunt ca și o umbră.

Am început să strâng perna în brațe dorindu-mi parcă să fie el,dar el nu era nicăieri,era total absent din viața mea.

Mulți m-au sfătuit să iau din nou legătura cu el,dar le-am explicat că nu pot.

Nu pot deoarece el este foarte orgolios și,l-am rănit cu acele cuvinte,i-am spus că mi-am bătut joc de el,să mă întorc acum după 6 luni în viața lui, mi-ar întoarce spatele și ar pleca ,spunându-mi că a doua oară nu mă va mai crede.

Să-i spun că am fost obligată să mă despart de el din cauză  ca nu cumva să-l rănească tatăl meu,ar spune că aberez și că îmi bat joc de el.

Oricum acum în nici nu caz nu mă va mai accepta ,poate el și-a refăcut viața după cât a suferit.Dar știu că încă amintirea mea este vie undeva în adâncul lui.

Eu m-am resemnat cu gândul că trebuie să sufăr și că nu este bine să mă duc la el să-i spun.

Dacă mă puteți ajuta cu ceva sfaturi vă rog,credeți-mă că nu mai pot,simt că cedez din toate punctele,nu am mai dormit de ceva timp,pierzându-mi noapte plângând după el.Vă rog mult ajutați-mă.Vă mulțumesc!

13 COMENTARII

  1. […] Amintirile trecutului cu parfum de iubire Mon Nov 22, 2010 15:43 pm   Și dacă timpul s-ar putea da înapoi,să pot repara greșelile ce le-am făcut în trecut,ași fi cea mai fericită.Dacă lacrimile mele ar putea să se transforme în raze de zâmbet,ași zâmbii non stop fără întrerupere și,dacă visele ar devenii realitate nu ași mai înceta să-l visez. Am făcut greșeli pentru care nu mai există […] […]

  2. Salut,foarte trista povestea ta,iubirea este cel mai profund sentiment,cand iubim redevenim copii,cand iubesti simti ca traiesti cu adevarat…si eu am o poveste de dragoste trista(de fapt povestea e cea mai fericita din viata mea,sfarsitul e trist),e postata aici"timpul vindeca multe" asta e titlul povesti mele…uneori nu stim sa apreciem ce avem langa noi numai dupa ce nu mai este,dar  de cele mai multe ori atunci e prea tarziu,am vrea sa schimmbam trecutul dar din pacate e imposibil…tot ce ne ramane e sa ne traim viitorul dar fara greselile facute in trecut,cand intervin parinti apar probleme,dar daca iubest poti invinge orice,cand iubesti si crezi in dragostea ta ii poti convinge si pe restul ca meritati o sansa….daca doresti sa mai vb despre asta uite si un id:alexdan_4u2007…

  3. Buna , sa sti ca nu e niciodata tarziu sa ii spui cuiva ce simti . Eu te sfatuiesc sa te duci sa ii zici ce simti cu adevarat sice s-a intamplat

  4. Da,dar el are un orgoliu foarte mare si nu m-am accepta inapoi,sau nici nu stiu…imi e frica sa ma duc asa upa 6 luni si sa ii spun tot,nu m-ar crede

  5. nu sta cu gandul ca nu ai incercat macar! du-te zii ce ai de zis, ceea ce simti, vezi ce reactie are, pt ca oricum nu ai nimic de pierdut! ce ai pierdut pana acum e pierdut, dar mai poti castiga o lupta daca nu poti razboiul! daca intr-adevar simti pt el ceea ce ne spui noua, fa-o ! dar ai grija sa nu mai dezamagesti din nou! ma gasesti pe mess! chelaru_pepe

  6. I-am scris pe mess tot ceea ce aveam de spus.Acum trebuie sa astept sa vad ce reactie va avea.Va rog tineti-mi pumnii sa fie bine……

  7.  Nu pot sa cred,nu mi-a scris nimic,nu m-a sunat nimic,dupa ce a vazu messu.Nu stiu ce sa fac,sunt confuza….i-am spus adevarul si nu inteleg de ce nu spune nimic,de ce tace……

  8. Bianca,si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare,eu nu i-am adresat cuvinte urate,i-am facut ceva mult mai rau.dupa doar 5 luni de realtie,el e lafel de orgolios precum fostul tau iubit.Si uite ca l-am cautat i-am vorbit  in fata, din dragoste m-a iertat si acum avem 2 ani si 3 luni de cand suntem impreuna
    p.s-spuneai intr-un comentariu ca, citez :"Nu pot sa cred,nu mi-a scris nimic,nu m-a sunat nimic,dupa ce a vazu messu.Nu stiu ce sa fac,sunt confuza….i-am spus adevarul si nu inteleg de ce nu spune nimic,de ce tace……" .Esti sigura ca a vazut mesajul??
     
     

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.