ANOTIMPUL VRĂJITOARELOR

0
225
  • (21.06.2015) –

Se cerne cerul printre nori iar, stelele… se cern şi ele
în mii de flăcări, în iubiri ce-şi strigă disperarea,
s-au rătăcit în lumea cu lilieci, cu rele,
tot căutând lumina ce şi-a uitat cărarea.

Se cerne cerul printre nori iar, visele… se cern şi ele
în mii de aşteptări ce-au îngheţat la poartă
când suflete ascunse în vechile castele
îşi cer un drept la viaţă, îşi cer un drept la soartă.

Se cerne cerul printre nori iar, clipele… se cern şi ele
în mii de lumânări ce s-au aprins pre noi,
încet, se sfarmă munţii în mii de bucăţele
când strigăte de foc îşi iau avânt prin ploi.

Se cerne cerul printre nori iar, oamenii… se cern şi ei
în strigăte de moarte, în strigăte de viaţă…
E anotimpul lumii în care vrei, nu vrei,
te pierzi în labirinturi fără un drum şi-o aţă.

Se cerne cerul printre nori iar, nopţile… se cern şi ele
în mii de rugăciuni ce zboară către zei,
ne despicăm în schije, în lacrimi şi inele
ca să ne-atingă încă durerea din scântei.

Se cerne cerul printre nori iar, zilele… se cern şi ele
în alb de iasomie, în flori de liliac…
O sfântă vrăjitoare, în ceruri şi în stele,
va scrie cu noi, doi… un altul zodiac!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.