Viata m-a invatat ca aparentele inseala si ca nimeni nu trebuie judecat s-au apreciat pentru ceea ce pare a fi..Numele meu este A. si am 19 ani.Pentru inceput tin sa mentionez ca provin dintr-o famile cu o pozitie sociala destul de buna , iar privind din afara se poate spune ca duc o viata de invidiat.Realitatea este cu totul alta!Nimeni nu poate sti cu adevarat ce se ascunde in sufletul meu iar toti au impresia ca duc o viata excelenta,inclusiv parintii mei.De fapt pot spune ca ma simt foarte singura,urata si respingatoare.De vina pot spune ca sunt relatiile mele de pana acum esuate datorita lipsei mele de incredere.Tot timpul am avut impresia ca totul trebuie sa fie ca mine insa viata mi-a demonstrat ca nu este chiar asa.Probabil veti spune ca la 19 ani este doar o criza adolescentina insa va marturisesc ca la aceasta varsta cunosc destul de multe despre viata,parintii mei avand grija sa ma initieze in tainele maturitatii de la o varsta destul de frageda.Daca la 6 ani stiam cum trebuie ingrijit un nou nascut(fratele meu),la 14 ani ma ocupam (alaturi de ai mei) de afacerea familiei.Atunci cand copiii de varsta mea se jucau si se plimbau,eu imi petreceam vacantele facand facturi,alimentand magazinul cu marfa si sa tin locul personalului pe perioada concediului,pe langa "mica mea afacere" cu produse cosmetice,pemtru a-mi castiga singura veniturile.Incet am descoperit si fiorii primei iubiri dar si al primei amagiri,obrajii mei fiind des patati de lacrimi.Fiind o persoana mai plinuta(lucru cu care nu am reusit niciodata sa ma obijnuiesc) ajunsesem sa ma detest tot mai des ba chiar sa imi doresc sa mor.Viata parea sa imi zambeasca din nou scotandu-mi iar iubirea in cale insa,aceasta iubire mi-a transformat sufletul de copila in unul de ghiata.
Am devenit ceea ce sunt astazi:o persoana rece,ce alunga pe cei ce ii vor binele,care nu mai are incredere nici in umbra ei,care s-a dopat cu pastile de slabit periculoase pentru a deveni o persoana placuta,care crede ca imaginea este totul.De fapt ma simt teribil de singura iar durerea imi stapaneste sufletul zi de zi,durere pe care nimeni nu o vede.In iubire nu mai cred cam de 2 ani iar toti baietii care s-au apropiat de mine am crezut ca vor doar sa isi bata joc.oare cine ar putea sa iubeasca vreodata o persoana rece,care pare foarte sigura pe ea(nimeni nu ar banui vreodata prin ce trec cu adevarat),care gaseste bulimia unica scapare si isi provoaca singura rau sperand ca va scapa de tristete.Va rog din suflet sa imi dati un sfat.Cum sa fac sa scap de aceasta durere mistuitoare?sa fiu si eu cu adevarat fericita si sa ma accept asa cum sunt?Sunt constienta ca totul tine de mine insa speranta a mutir de mult pentru mine..
intai odihneste-te ..mult…si cauta sa ti un regi,mormal de alimentatie. Conteaza odihna mult..relaxarea. apoi roaga-te muuuuulttt!
Buna !
Sa stii ca te inteleg perfect, ce tine de starea ta, Cind aveam si eu 18 ani (acum am 25) eram plinuta – nici in oglinda nu suportam sa ma privesc, imi era dezgustator – aveam crize de nervi si eram mai mereu in depresie, din cauza cum aratam. Nu imi venea nici o haina, si ma simteam oribil. Am baut si eu pastile, care mai apoi am inteles ca erau contrafacute, si abia atunci am inteles la ce risc mi-am expus organismul. In acel moment, mi-am dat seama pina eu nu voi depune efort sa ma schimb, nimeni nu o va face pentru mine. Si sa stii ca am reusit sa fac si sport, si seara sa nu maninc absolut nimic si sa duc un mod de viata sanatos. Acum pot sa iti zic ca sunt satisfacuta de cum arat (nu sunt chiar model, dar nici balonel cum eram 🙂 ) . Si te rog din tot sufletul, incearca sa intelegi ca ceea ce faci, doar tie iti faci rau. Incearca si seara inscrie-te la o sala de sport, si depune tot efortul din lume sa te schimbi, in asa fel, incit tu pe tine sa incepi sa te iubesti. Iar restul va veni de la sine… Te pup, si iti urez succese. Abia astept sa aud numai de bine de tine 🙂
Multumesc din suflet pentru raspuns.La sala merg iar cu mancarea nu ma omor pt ca de la pastile am "capatat" un ulcer care nu imi da voie sa mananc mai nimic.Singurul meu atuu este inaltimea(1.79).Probleme am cu soldurile caci talia este cat de cat bine(70cm).Stiu ca imi fac rau numai mie si ca nimeni nu ma poate iubi daca nici macar eu nu pot sa fac acest lucru.Incerc din toate puterile sa ma schimb si sa fac ceva benefic pentru a putea gusta si eu din cupa fericirii!
buna …….si eu am trecut prin asa ceva …….dar invata sa t iubesti pe tine insuti inainte sa ii iubesti p altii..suna un pic cam dur dar asta e realitatea ……invata sa t placi asa cum esti si acceptate cu defecte si calitati….punete in fata oglinzi si gandestete la cea ce trebuie sa modifici tu pentru a te simti u bine ….ai ambitia si modeleazate asa cum vrei tu …..sa sti ca totul e posibil…..dak u inveti sa te iubesti pe tine insuti…..o sa vezi k o sa ai incredere mai mare in tine ……..nu lasa pe nimeni sa te faca sa iti pierzi increderea k atunci ramai un om fara personalitate ……dak vrei lasa id tau si mai vb …t poop si sper sa creci peste tot
cel mai rau lucru este ca te consideri urata,fiecare persoana are frumusetea ei.si daca tu singura nu te apreciezi nimeni nu o sa o faca.multa bafta
Citeste carti de nutritie , nu mai crede in solutii fara efort .
1g carbohidrati = 5 calorii
1g grasimi = 9 calorii
1kg masa corporala =~ 7000 calorii
aproximeaza ce mananci si ce exercitii faci si vezi daca iesi pe plus sau pe minus
Alergat 30 de min ideal zilnic + dieta echilibrata fara asteptari de rezultate magice in 2 saptamani si in 6 luni ajungi la 63-65kg lejer (greutate zic eu ideala pentru inaltimea ta)
Multumesc mult pt sfat Sorin.Momentan,psihic(pt k totul porneste de acolo),ma simt putin mai bine
Ma bucur sa aud asta A. Bafta!