Aş fugi în lume…Despre fericire si iubire

1
1466

Aş fugi în lume. Dar unde? Ce ar putea lumea să îmi ofere? Ce pot eu să ofer lumi în care încerc să fug? Eu totuşi vreau să rămân. Să văd cum se termină.

Am început un nou an. Un an în care vrem mai mult. Însă vrând mai mult nu înseamnă că vrem să fim mai buni sau se ne schimbăm. Unii oameni, întradevăr, se schimbă, însă fără să aducă lumina şi căldură cu ei, ci împietrire, înstrăinare, sau alte sentimente care nu-i reprezintă. Dar dincolo de toate acestea, cineva ne cheamă să ne iubim unii pe alţii aşa cum el ne iubeşte. Şi, totuşi, ce oferim în schimb? Nimic. Ne întoarcem de unde am plecat. Avem doar iluziile noastre cu care ne hrănim şi în care ne creăm o lume mai bună.
De multe ori avem tendinţa de a fugi. Să fugim într-o lume unde doar noi suntem. Să ne îndepărtăm de semeni, de societate şi să trăim undeva singuri, pentru tot restul vieţii sau măcar pentru o perioadă. Însă ştim prea bine că nu am rezista mult. Pentru că, în pofida acestor lucruri avem nevoie unii de ceilalţi. Suntem făcuţi să trăim împreună, deşi uneori realitatea ne-ar putea lasă uneori să credem contrariul. Relaţiile noastre cu ceilalţi, precum şi relaţia noastră cu lumea de dincolo, oricum am înţelege această lume, are nevoie de existenţa unei vieţi interioare. Când ne vom da seamă că suntem şi alceva decât un trup, că avem şi un suflet de hrănit, vom putea începe să sperăm că vom trăi o viaţă într-adevăr bogată.
Fiecare dintre noi are dreptul să fie fericit şi să fie iubit. Această viaţă pe care adesea o împiedicăm să se manifeste, este bogată în învăţăminte şi în mesaje, în puncte de reper care ne pot ghida spre interiorul nostru. Mergând dincolo de viaţă noastră fizică, găsim de fapt lumea în care vroiam să fugim, dar nu ştiam unde. Fiecare îşi găseşte calea spre această lume aşa cum crede de cuviinţă şi fiecare are de câştigat de pe urmă acesteia în felul sau. Dar pentru că să găsim această lume, trebuie puţină linişte. Iar momentele de linişte pe care ni le acordăm, ne oferă întotdeuna o noua percepţia aspura situaţiilor prin care trecem. Aceste momente ne dau ocazia să deveinim mult mai conştienţi de neînsemnatatea noastră în raport cu universul, dar şi de însemnătatea noastră în raport cu cei de lângă noi. Această comunicare cu infinitul ne face cuprinşi de tot pentru o clipă. Este darul iubirii depiline, pe care lumea nu ţi-l poate lua si darul pe care lumea nu ţi-l poate da.
Dragii mei, lumea în care vrem noi să fugim nu trebuie căutată. Ea există în noi. Fericirea, iubirea, există în măsură în care le dăruim.

 

Acest continut a fost preluat de pe site-ul: ArtaIubirii

Comentarii

Comentarii

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.