Aş vrea să ştiu de ce oare,
Din adâncuri apa cristalină izvoreşte
Și apoi drumul și-l croiește,
Printre munți și locuri stâncoase,
Cum ș-alege defileele de urmat
De la izvor până la vărsat?
Aș vrea să știu de ce Dunărea albastră
Din Munţii Pădurea Neagră
A ales să izvorască şi să se nască
Şi-n Marea Neagră să se sfârşească,
După ce în al ei curs o deltă de vis croieşte
Unde se naşte o floră şi o faună de poveste.
Aş vrea să ştiu de ce oare vântul a sculptat,
Pe al tării noastre drag meleag,
Vârfuri semeţe greu de uitat,
Pe care Natura în timp le-ampretat,
Babele şi Sfinxul sunt o certă mărturie,
Că Bucegii noştri sacri de -o veşnicie
Ascund în al lor pântec comori
Şi dau cercetătorilor, turiştilor, adeseori fiori.
Aș vrea să știu de ce oare
Frunzele multor flori și copaci,
Ce din fragezi muguri se desfac,
Forma inimii noastre și-au luat,
Care-i codul lor secret
Și mesajul către lume
Ce au ele oare a ne spune?
Aș vrea să știu de ce oare
O floare și – a ales o vie culoare
Fie roșie, albastră, movă, portocalie
Sau degradeuri frumos asortate,
Din mulțimea de tonuri nuanțate,
Ca de noi, oamenii, să fie admirate.
Aș vrea să știu cum e posibil,
Că-n lunga noastră căutare,
Să nu descoperim secretul Ei,
Când mirosim o floare de trandafir , de tei.
Multe întrebări îmi pun
Și nu găsesc răspunsuri nicicum.
