Buchet
Un buchet de ani am adunat,
Mult , puţin e greu de spus,
Mulţumesc totuşi Celui de sus
Că până aici eu am ajuns.
Cu speranţă zilnic eu trăiesc,
Bucheţelul meu să-l mai sporesc,
Chiar de culoarea lui
Se transformă-n culoarea untului
Şi cu puţin noroc într-un fulg de nea,
Cum este scris în steluţa mea.
Astăzi, când ochelarii mi i-am pus,
Pe ochii mai obositi de vreme,
Şi-n oglindă m-am privit
Am vrut să văd mai desluşit, mai bine
Amprenta timpului ce din urmă vine.
Ghiocei la tâmple am văzut,
Cute fine pe la pleope şi pe obraji
Și-un chip atât de metamorfozat,
De anii ce-n buchet i-am adunat.
Pentru mine nu-i motiv de -ngrijorare,
Mereu mă întorc cu fața la soare,
Ca viața să-mi fie o binecuvântare
Și sufletul de umbre să nu-l las cuprins
Ca pe mai departe ce trăiesc, să-mi fie ca un vis.
Astăzi vreau să cred că anii mei
M-au purtat şi pe acele alei
De unde flori alese am cules
Să-mi sporească al meu palmares.
Vreau să cred că buchetelul meu,
Va fi iubit şi de cine vreau eu,
Să mă accepte aşa cum sunt,
Că nu anii sunt totul pe acest pământ.
Vreau să fiu asemenea copacului,
Care-n toamnă şe scutură şi se lipseşte
De frunzele arămii care nu-i mai foloseşte
Şi cu speranţa la ce va urma,
Mă va bucura verdele lui , primăvara
