Buna…Nici nu stiu cum sa incep. Am iubit…mult…foarte mult si inca iubesc… Dupa cateva ''relatii'' esuate total,mi-am gasit linistea,dragostea…tot. Ne iubeam nebuneste de 5 ani…eu eram o copila aveam 17 ani cand neam cunoscut el era cu 8 ani mai mare ca mine,avea 25. Stiam ca lucrurile sunt complicate dar impreuna am trecut peste tot si peste toate… Cu el am invatat sa iubesc,cu el am crescut,cu el am invatat sa fiu eu,cu el aveam tot ce imi trebuia. Dupa ce am terminat liceul,ne-am mutat impreuna,eu cu facultatea,el cu munca…intr-adevar nu aveam tot ce ne doream dar seara cand ne intalneam acasa ma lua in brate,ma pupa pe frunte de 2 ori si ca prin minune totul trecea. Adoram sa imi beau cafeaua cu el,adoram sa ma plimb cu el…imi placea cand adormea in bratele mele,eu ma simteam in siguranta in bratele lui…Bineinteles ca ne mai si certam pentru ca asa e intr-o relatie dar niciodata nu am stat suparati mai mult de o ora pentru ca mereu el era cel care lasa de la el… Dupa 4 ani de relatie mi-a pus inel pe deget,cu sigurata aceea a fost cea mai fericita zi din viata mea si de atunci am inceput sa ne facem planuri de nunta… Paritii mei la inceput nu au fost de acord dar intre timp se mai obisnuisera cu ideea dar totusi erau foarte reci fata de noi. In fine,acum urmeaza tragedia vietii mele… Fusese o zi obisnuita,eu ajunsesem acasa mai devreme ca de obicei dar el intarzia… Nu m-am panicat pentru ca stiam ca uneori mai intarzia datorita traficului. La un moment dat mi-a sunat telefonul,era un numar sec cu multi de 2 …
Am raspuns,nestiind cine era…Era un domn politist de la rutiera care ma anunta ca iubitul meu a suferit un accident si ca este ranit… In 2 timpi si 3 miscari mam urcat in masina si am plecat spre el…Cand am ajuns acolo am vazut 1 trup intins pe jos acoperit cu un cearceaf sau ma rog ceva alb… Am intrebat de el…nimeni nu imi raspundea si toata lumea se uita la mine foarte compatimator ca la un copil orfan… Trupul acoperit era al lui…era al iubitului meu…Am urlat cat m-au tinut plamanii,il strangeam in brate si il imploram sa se trezeasca dar nu… Un nenorocit beat a adormit la volan si a intrat pe cotrasens peste dragostea mea… au murit amndoi… Au urmat zile de cosmar in care imi venea sa imi zmulg parul din cap de durere… Nu mai aveam putere sa merg mai departe,nu mai aveam chef de viata,nu puteam sa mai intru in apartamentul nostru…Nu puteam sa merg pe strada pentru ca stiam ca pe acolo trecusem impreuna…
Acum eram singura…omul meu era sub pamant…zi de zi plangeam pe piatra de la cavoul lui…zi de zi urlam si plangeam fara sa ma opresc…adormeam plangand,ma trezeam plangand…dupa cam o saptamana dupa ce il ingropasem,m-am trezit intr-o dimineata foarte speriata am luat telefonul in mana si am l-am apelat…in momentul in care mia raspuns robotul am crezut ca innebunesc,m-am trezit la realitate si a fost groaznic de dur momentul Inca imi e dor de el…au trecut aproape 3 ani de atunci si inca ma gandesc la el si inca il astept uneori sa intre pe usa…
Am vizionat tot ce ne-ai scris. A fost un film de 2-3 minute groaznic! Sa stii ca in sufletul tau v-a exista intodeauna aceasta iubire si nu se v-a pierde niciodata. Incearca sa-ti refaci viata, fa-ti alt iubit. El de acolo de unde este te vede, si te vrea fericita. Aduti aminte de timpul frumos, si vorbeste, razi cu el. Da, provoaca-l la o conversatie si spunei ce simti tu ….si ca v-a fii mereu in sufletul tau..eu asa as face daca as fii in locul tau..asa zic si unii mai experti ca noi. 🙂
PS: Multumim ca ne-ai scris, nu ca mi-a facut placere ce am citit, dar pur si simplu cum ai scris. Ai un talent innascut la scris. Felicitarii! ..si mult bine iti doresc.:*:*
trist,adevarat si de fiecare data ce se intampla ramane sa fie departe de multi dintre noi,e inca o istorie,insa fiecare ascunde o lume trista,mult mai trista decat poate ajunge imaginatia noastra…..nu vreau sa ma gandesc mai mult,sper sa incepi sa fii fericita,sa accepti si sa incepi sa gandesti pe alta parte,daca doamne doamne la luat la el ,e pt ca era o persoana speciala,si ce face o persoana speciala intro lume atat de rea???????????nimic,poate e mai bine pt el.
Trista poveste, ai grija de tine si gandeste-te ca el de acolo de Sus, te vrea fericita si tre sa mg mai departe!t pupic…
De obicei nu las comentarii la povesti,dar observ ca povestea ta este atat de impresionanta incat multi dintre noi ramanem fara cuvinte…nimic nu se compara cu durerea ta!Gandeste-te ca asa a fost destinul,nu a fost vina ta..incearca sa iti faci amici adevarati care sa te inteleaga si sa ai cu cine vorbi, nu te inchide in tine!
Multa putere in continuare!
Mi-am facut alta relatie de vro 7 luni….dar nimic nu se compara,am incercat sa il tin departe de ''trecutul'' meu pentru ca am considerat ca e cel mai corect fata de actualul… Nu l-am uitat si nici nu il voi uita vrodata cu siguanta!!! M-am mutat din casa aceea(din cartierul ala chiar) pentru ca imi era groaznic… Singurul motiv pentru care nu am facut nicio prostie a fost culmea,el…ne-am luptat sa avem o viata frumoasa amndoi si stiu ca asta isi doreste pentru mine… Acum nu mai trec zilnic dar saptamanal tot trec pe la mormantul lui pentru ca e tot ce am cu adevarat…. M-am intrebat in sute de nopti de mie mi s-a intamplat asta?de ce noua?de ce lui?de ce pe el L-a luat? Vreau sa cred ca Dumnezeu are nevoie si de oameni buni langa el… Imi e atat de dor de el…dar am ajuns la concluzia ca dorul,dorul este un sentiment care nu trece…se acutizeaza,chiar…dar singura parte buna este ca ajungi sa te obijnuiesti sa traiesti cu dorul…si parca nu mai doare atat…
Singura modalitate prin care reusesc sa ma descarc e sa scriu…
scrie, descarca-te..suntem alaturi de tine si trebuie sa treci peste durere..t pup si iti trimit o imbratisare!
imi e foarte dor de el:((
te credem, dar el de acolo te vrea fericita!!!!!
mi-au dat lacrimile..:(
expresia pe care o avusai dupa ce iti citi povestea..fu una de statuie..iti spun cu mana pe inima nu te cunosc dar am ramas aproximativ 5 min blocata cu ochii la monitor…
nu`mi vine sa cred prin cate treci…esti atat de puternica…incearca in momentele cand esti singura si te simti singura vorbeste cu el chiar daca nu mai e….incearca sa ii povestestii..eu asa as face…
nush nu am idee ce sh face fara prietenul meu…suntem impreuna de la 16 ani..si suntem de 1 an jumatate….si ash inebuni daca i sar intampla ceva…dar tu dupa atata tmp…si prin cate ati trecut…iti doresc succes in cotinuare sa fi puternica….te pup si te imbratisez cu caldura
Crede-ma Anka, ca de sute de ori am simtit ca cedez dar cineva de acolo de sus mi-a dat putere… Desi e prea tarziu inca regret momentele in care am stat departe unu de celalalt,cand puteam fi impreuna,inca regret clipele in care ne mai certam din orice prostie… Dupa ce l-am pierdut mi-am jurat mie ca nu voi mai iubi pe nimeni…poate doar voi tine la cineva dar nu voi mai iubi… Credeti-ma nebuna dar zilnic ''vorbesc'' cu el…Desi am alta ''relatie'' de vro aproape 9 luni,inelul de pe mana nu mi l-am scos si nu cred ca il voi scoate vrodata… Ma doare,ma doare rau pentru ca imi e dor,pentru ca imi lipseste,pentru ca inca il astept sa intre pe usa… Mi-as da si viata pentru inca 5 minute cu el fara sa regret nici un pic…
Am varsat cateva lacrimi. Imi imaginez ca este dureros, dar niste Sfinti ii ai alaturi, fara ei am fi pierduti, suflete ratacite si uitate de Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu ne uita si ne ridica intotdeauna. Eu lucram ptr o firma, Heineken, si cu o zi inainte de Sfantul Dumitru mi-am iesit putin din minti ca nu am fost ajutat de o echipa, acoperit, scos din rusinea in care eram, si au renuntat la mine, mi-au dat demisia sa o semnez chiar in ziua de Sfantul Dumitru. Am crezut ca nu poate fi adevarat, eram cu moralul la pamant, abatut, intristat, aveam o iubita care ma sustinea ca va fi bine si caruia ii multumesc si o iubesc din tot sufletul,, dar parintii mei, eu avand 26 de ani, si pierzand mai multe locuri de munca, ma demoralizau si mai rau, nici vorba sa isi dea seama de ce fac, mai inconstienti de felul lor. In ziua de Sfantul Dumitru cel nou, a doua zi dupa Sfantul Dumitru (cel vechi), am mers sa imi cumpar "ceva" din Carrefour, un incarcator de baterii, si in acel Carrefour am intalnit mai multi ex-colegi de breazla din anii trecuti, si din vorba in vorba le-am spus ca nu am servici si unul era supervaiser, la 2 zile aveam contractul semnat, si de pe 1 a luni noiembrie, in curs, aveam un servici. Asta a fost povestea mea. Nu se compara cu ce ti s-a intamplat tie, este un nimic ce mi s-a intamplat mie, dar ideea este, cum spuneam la inceput, fiecare avem ingerii nostrii pazitori.
Cutremurator, dar totusi nu imi vine sa cred ca asta'i realitatea, de unde poate avea o finta umana atata putere de a trece astfel de durere? este o durere pe care nu as vrea sa o simt niciodata, am simtit o durere care credeam ca este cea mai dureroasa, dar stand si citind povestea ta mi-am dat seama ca ma insel….. Esti o pers curajoasa si bravo tie ca reusesti sa treci peste momentele astea grele din viata ta. Iti urez mult succes si mult noroc in viata si sa ai parte numai de bucurii.te pup :* si daca vrei poti trece si pe la povestea mea sa arunci o privire si un sfat …. " sa merg inainte sau…".
E FOARTE TRIST SI IMI PARE NESPUS D RAU PT PIERDEREA TA,SI MI SE PARE CU ATAT MAI GREU K IN ZILELE ACESTEA KND RAR MAI EXISTA IUBIRE ADEVARATA,ELE SUNT FURATE,SPULBERATE D OAMENI INCONSTIENTI.TE ROG S FII TARE PT EL,CACI EL ASA AR FI VRUT S FII,SI S MERGI MAI DEPARTE.EL VA FII MEREU ALATURI D TN,TE VA VEGHEA.TE PUP,AI GRJ D TN.
Multumesc…
foarte frumoasa poveste de dragoste dar trista,am ramas impresionata…..nici nu cred ca pot sa-mi imaginez ce simti TU…..oricum capul sus si sa sti ca el de acolo te vegheaza si isi doreste sa fi fericita….mult noroc in continuare si sa ai grija de tine
Multumesc…. sincer….nu cred ca mai pot fi cu adevarat fericita fara el….el era fericirea mea…
foarte greu…