Nici nu prea am idei cum as putea incepe sa spun ceea ce am de spus.Poate dupa ce vor fi citit ce voi scrie eu,multi de aici isi vor aprecia mai mult viata,desi suna prostesc.Rezumand,imi merg toate prost.Oare de ce anume are nevoie in viata un om,pentru a fi fericit si linistit?De familie.Bun.Am probleme acasa de cativa ani buni si situatia e din ce in ce mai rea.Ai mei nu mai sunt tineri,au amandoi probleme de sanatate,vad ca nu sunt fericiti,vad cat de rau am ajuns.Cateodata simt o atmosfera in casa,o tensiune ca o negura,incat o pot taia cu cutitul.Ei nu sunt chiar bine,calitatea vietii lor e departe de cea dorita.Taica-miu s-a operat de curand,si-a pus un stent la inima dupa ce a facut un fel de infarct.Nu va mai zic cat am fost de stresata si de speriata in perioada aceea si cum era si maica-mea…Asa ca cei care va simtit bine acasa,langa parintii vostri tineri si sanatosi,bucurati-va de ce aveti.
De ce altceva mai avem nevoie?De o pereche.Am o relatie perfect de imperfecta,de 1 an si 4 luni.Tipu' cred ca e prea bun pentru mine,sincer.Mi-a inghitit o gramada de toane.Mi-a facut si el unele chestii de care nu-s mandra,dar nu am foarte multe sa-i reprosez.Insa cred ca intr-o zi tot il voi pierde din cauza mlastinii de probleme in care traiesc.
Sunt complexata ca nu sunt inalta.Cateodata ma apuca si slabitul,desi nu sunt deloc grasa,nici macar plinuta,am maxim 50 de kile.Dar ma apuca pe mine,pentru ca niciodata nu m-am putut accepta.Nu m-am putut iubi.Nu stiu de ce,de mult caut raspunsuri degeaba.Poate fiindca nu m-am simtit iubita cand eram mica sau poate ca m-am nascut eu cu o hiba anume.Si e naspa complexul asta cu inaltimea.Port mereu tocuri si daca ma plimb mai mult,auch picioarele!Plus ca nu pot purta balerini,pe care eu ii gasesc extrem de sexy si de feminini,pentru ca nu m-as simti defel in largul meu.Asa ca cele care n-aveti complexe de inaltime si purtati cu drag balerini,bucurati-va de asta!Ma inciudeaza ca exista mii de retete de slabit si nici una de inaltat.Nu e corect.
Nu-mi place la facultate,nu mi-a placut la liceu,si nici in generala.Nu am prieteni,nu reuseam sa ma integrez.O fi din cauza complexelor sau a problemelor de acasa,cine stie.Nu ma mai doare asa de tare ca nu ma integrez usor,acum ma enerveaza ca ma cam plictiseste si facultatea,am senzatia ca tot ce fac acolo e total lipsit de folos si importanta. Imi caut un job de ceva timp,nu am avut foarte multe oferte,iar pe cele care au venit,le-am refuzat din varii motive-prinsesem un post,pe cand trebuia sa ma mut din oras,asa ca l-am lasat balta,sau mai era un post,dar care nu se potrivea ca orar si etc.Am asa senzatia ca fuge norocul de mine la joburi.Pfff,si e atata lume angajata…9 din 10 romani lucreaza.Eu sunt din aceia cate unu care stau si freaca menta. Cateodata ma gandesc ca daca as lucra,as avea un motiv ca sa ma simt mandra de mine,ceva care m-ar motiva.Dar jobul deocamdata lipseste.Cei care lucrati,bucurati-va de jobul vostru,pentru ca mai rau ar fi sa nu-l aveti (asa stinky sau cum o mai fi el).
Mai are rost sa zic ca omul mai are nevoie si de prieteni in viata?Hai ca am zis-o.Nu am prieteni,dar nu ma plang prea tare.Nu prea stiu ce sa zic,mi se pare si greu sa gasesti un prieten care sa te suporte asa cum esti si sa fie langa tine dezinteresat.Daca il aveti,tineti de el.
Ce sa mai zic…toate sunt ca vai de ele…in decembrie ma-m certat cu al meu de mai multe ori,de Craciun am stat separati,vreo 2 saptamani.In perioada aceea urma taica-miu sa se opereze.M-am simtit de nu mai zic cum…eram pe punctul de a cadea intr-o depresie si cred ca n-am scapat,nici acum nu mi-e mult mai bine.As vrea si eu sa traiesc linistita,multumita de mine si de calitatea vietii mele.Nu stiu cat de clar m-am exprimat,poti inteleg un om doar daca ai trait acelasi lucru ca si el.Poate unii se vor regasi.
contacteaza-ma pe www.zilele_astea@yahoo.com
Poate esti un pic depresiva pentru ca inca nu stii ce vrei sau poate pentru ca nu te multumesti cu putin. Poate ai aspiratii mari dar inca nu foarte bine definite. Ai avut in povestea ta multe sfaturi bune pentru altii dar nu si pentru tine personal. Priveste si tu putin la ceea ce ai, nu la ce n-ai: ai o familie. Faptul ca ai fost stresata cand tatal tau s-a operat si sa mama ta a trecut si ea prin clipe grele din acelasi motiv, imi spune ca exista iubire in familia ta. Parintii nu mai sunt tineri dar asta e viata: timpul nu sta in loc pentru nimeni. Bucura-te ca va iubiti si bucura-te de ei atata timp cat ii ai. Mai mult decat atat nu poate nimeni face.
Ai o relatie cu un om pe care il apreciezi. Arata-i asta si daca uneori mai gresesti, invata sa te ierti in primul rand tu pe tine. Altfel vei fi amara, din ce in ce mai amara si cu tine personal si cu cei din jur.
Faci o facultate. Termin-o daca ai inceput-o pentru asta iti va aduce satisfactia ca te-ai realizat ceva in viata. Si asta va fi abia inceputul de drum.
Cat priveste serviciul, mai "freaca un pic menta" daca-ti permiti si bucura-te de viata. Ai in fata cativa zeci de ani in care o sa lucrezi si o sa-ti doresti sa mai fi frecat menta un pic. Aia 10% din romanii care nu lucreaza nu sunt mereu aceiasi 10%. O sa-ti gasesti si tu un servici, sfatul meu e sa cauti ceva ce-ti place. Asta daca nu stai foarte rau cu banii, caz in care accepta orice, normal.
In legatura cu prietenii din experienta personala iti spun ca in primul rand trebuie tu sa dai prietenie ca sa primesti prietenie in schimb. Nu intotdeauna ti se va raspunde cu aceeasi moneda dar daca tu esti buna si de treaba vei intalnii oameni la fel care iti vor deveni prieteni buni. Garantat.
In rest mai vreau numai sa-ti spun o vorba care mie mi-a placut. Atunci cand te simti nefericit gandestete-te la toate lucrurile rele care ti s-ar fi putut intampla si nu s-au intamplat. De exemplu nu te gandi ca tatal tau a fost operat ci ca a scapat cu viata din asta. Nu te gandi ca poate o sa-l pierzi pe prietenul tau ci ca te-a iertat pana acum si ca inca mai poti sa dregi relatia cu el. S.a.m.d… Esti fata desteapta si intelegi ce vreau sa zic.
Fruntea sus, ai toata viata inainte.
mergi la un preot si povesteste problemele tale ai sa vezi k o sa reusesti bafta!
incearca se te incurajezi singura si bucura-te de viata si de iubitul tau..lasa complexele deoparte si poarta ce iti placê,daca iti plac balerinii atunci poarta-i fara nici o problema,deoarece sa fii micuta nu inseamna sa ai un handicap,si cele micute sunt considerate dragute…si servici o sa-ti gasesti u…iar prietenii in ziua de azi te tradeaza si te dezamagesc cand ti-e lume mai draga…si petrece si cu parintii tai timpul si spunele cat de mult ii iubesti acum cat mai ai timp,ca sa nu fie prea tarziu deoarece eu stiu ce zic…deci bucura-te de tine,de tot ce te inconjoara pentru ca esti speciala…