Cand moartea ne desparte

2
1681

O Poezie de dragoste care sper sa va placa…Va invit pe toti sa-mi trimiteti poeziile voastre cele mai frumoase de suflet…

Cand moartea ne desparte

De cate ori iubito de noi mi'aduc aminte
Oceanul cel de ghiata'mi apare inainte
Pe bolta aurie o stea nu se arata
Departe doara luna cea galbena, o pata
Iar peste mii de sloiuri, de valuri repezite,
O pasare pluteste cu aripi obosite
Pe cand ai ei pereche'nainte tot sa dus
Cu'n palc intreg de pasari pierzandu-se-n apus
Arunca'n a ei urma priviri suferitoare
Nici rau nu-i pare acuma, Nici bine nu! Caci moare…!!!

    Vazandu-se'intr-o clipa cu anii inapoi
    Suntem tot mai departe deodata amundoi
    Din ce in ce mai singur ma'ntunec si ma'nghetz
    Cand tu te pierzi in zarea eternei diminetzi

      2 COMENTARII

      1. interesanta poezia… dar imi da senzatia a fost inspirata de inocenta si scrisa cu naivitatea celui ce nu a iubit vreodata cu adevarat pe cineva si inca mai asteapta acea scanteie,acea raza de soare in intunericul singuratatii… sau dimpotriva ar putea fi scrisa cu durerea celui ce a pierdut o mare iubire…:x
        si eu scriu poezii de dragoste si inca nu am intalnit iubirea cea adevarata.

      LĂSAȚI UN MESAJ

      Please enter your comment!
      Please enter your name here

      Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.