(16. 05. 2014)
Cât de târziu a’ fi în lume…
Aştept, tăcerea, vorbe a spune,
aştept o şoaptă, un cuvânt
să fac cu dorul legământ!
Cât de târziu a’ fi în stele…
Aştept speranţa vieţii mele,
aştept să mă renasc din lut
şi să mă dărui în demult!
Cât de târziu a’ fi în cer…
Aştept iubirea din mister,
aştept un tremur, un fior,
chiar de e lacrimă sau dor!
Cât de târziu a’ fi în vis…
Aştept un semn din paradis,
aştept un înger, zeu, un sfânt
să îmi fie leagăn pe pământ!
Cât de târziu a’ fi în viaţă…
Aştept o vorbă, o povaţă,
aştept trecutul şi îmi doresc
să am cui spune “Te iubesc!”!
Cât de târziu a’ fi în mine…
Aştept în aşteptări creştine,
aştept să-L văd pe Dumnezeu
ca să înţeleg cine sunt eu!
Cât de târziu a’ fi în noi…
Să nu uităm că e război
şi, ultima lui bătălie,
pacea din suflet… e. Se ştie!