Buna….va zic si eu "povestea mea":-)…De un an de zile vb cu un baiat pe net,eu din R.Moldova si el din Romania ,acum eu am 18 si el in curind face 25,e ceva diferenta de virsta,dar cred ca nu conteaza.De la inceput nu prea vorbeam…adica eu nu prea vorbeam cu el,nu-l prea bagam in seama chiar de i-am dat ID-ul de mess sa vb.Vb foarte rece si cam urit cu el si chiar de se supara,a doua zi iar incepea sa vb,era foarte insistent.Atunci aveam pe cineva,dupa putin timp mi-a zis ca si el are insa nu mai merge bine relatia lor,nu ma prea interesa,dar discutam si noi …Dupa doua luni m-am despartit de ala cineva pe care il aveam atunci,nu ma indragostisem niciodata si nu il iubisem nici pe acel tip,dar totusi nu ma simteam prea bine in urma despartirii.Incepusem sa stau mai mult in casa si ieseam doar seara la plimbare cu niste prietene,cind veneam intram pe mess si incepeam a vb cu prietenii,chiar si cu baiatul din ro…
Am inceput sa vb mai des…in fiecare seara pina la 4 dimineata..si asa in fiecare seara…m-a ajutat sa uit de ce mi s-a intimplat ma facea sa zimbesc,mereu ma asculta,ii puteam zice orice aveam in suflet…imi era mai mult ca o prietena ii puteam zice orice…mi se facea dor de comunicarea noastra tot mai mult si tot mai mult imi doream sa vb cu el..asa am vb toata vara..ma suna si vb si pe telefon mi-a placut enorm de mult vocea lui la fel si lui vocea mea…apropo ne-am cunoscut pe un site unde mi-a vazut pozele si dupa mi-a cerut ID de mess…aveam emotii cind vb la telefon la fel si el,ma luase fiorii cind vedeam ca imi scrie si ca ma suna…ma simteam fericita chiar de nu era linga mine si nu ii simteam prezenta.Primul te iubesc mi l-a zis spre sfirsit de vara dupa aproape 5 luni de convorbire…sincer nu prea red in vorbe si mai ales unui baiat…chiar si pe el nu-l credeam si i-am zis asta,insa el a zis ca si-a dat seama,dar trebuie sa zica ce simte …cu timpul am inceput sa cred in ce zice pt ca simteam ca vb sincer…eu insa nu-l prea bucuram cu cuvintele pe care dorea sa le auda,dar…nu insista sa le zic daca nu le simt…
La 14 noiembrie 2009 mama mea a plecat pe veci de linga noi,familia noastra….si cu ajutorul lui si colegilor de liceu m-au ajutat sa trec peste asta…Decesul m-a schimbat mult sufleteste am inceput sa devin mai indiferenta si uneori nici eu nu-mi dadeam seama ce mi se intimpla…cind imi venea sa pling,atunci nu vroiam sa vb sa vad si sa aud pe nimeni,ma inchideam in camera si plingeam…N.baiatul din ro..avea dubii,credea ca poate nu mai vreau sa vb cu el ca poate mi-am gasit pe cineva,mie insa nu-mi trecea prin cap asa ceva si i-am zis doar una:ca nu are cum sa inteleaga ce simt pt ca nu a trecut prina sa ceva si chiar nu-i doresc sa treaca…nu stiu ce credea,ce avea in gind,insa avea rabdarae si pe mine m-a ajutat sa fiu optimista…intr-o zi l-am intrebat daca in acest timp cit vb a mai iesit cu cineva si mi-a jurat fara ca eu sa-i cer asta,ca nu a iesit cu nimeni pt ca ma iubeste si nu o poate face…
Cum am zis cu m-am indragostit niciodata si uite ca acum mi-am dat seama ca iubesc…vb in fiecare zi pe telefon,de mess am uitat ambii…in fiecare zi ne zicem cuvinte frumoase,ridem,stiu exact ca e persoana care mi-am dorit eu s-o gasesc..are calitatile unei persoane la care poate visa o fata spre viitor…ma simt foarte fericita cind aud ca imi zice ca eu sunt cea care il fac fericit.ca sunt asa cum si-a dorit el …ne-am gindit si la un viitor impreuna…chiar de suntem departe…..urmeaza sa ne vedem,poate vara asta,dar problema e ca eu voi merge la facultate si el va pleca iar in ro…mi-a zis ca daca voi pleca voi uita de el si de existenta lui si chiar de stie asta el totusi nu vrea sa se termine totul pt ca ma iubeste,la fel si eu il iubesc si i-am zis ca nu va fi asa….el e unicul baiat de care m-am indragostit si nu-l voi uita niciodata…il iubesc asa cum este si il iubesc mult…..Vreau sa stiu parerea voastra… spre ce va duce relatia noastra?…pina cind?..si ce sa facem ca sa nu sa se termine totul…cel putin nu vreau sa se termine…pt ca e ceva frumos pt mine chiar de nu ne-am vazut niciodata ….oare vom avea noi viitor?
Draga mea…eu te incurajez sa faci ceea ce simti.De multe ori simtim daca ceva este bine sau rau pentru noi, doar ca..fiind cuprinsi de anumite sentimente, nu ne dam seama.Gadeste-te ce iti doresti cu adevarat..pentru ca in cazul vostru, daca doriti sa fiti inpreuna, cineva trebuie sa se sacrifice. Ori tu sa vii la facultate in Romania (sunt facultati bune aici sa stii), ori el sa mearga acolo la tine.Dar dupa parerea mea ar trebui sa va cunoasteti fata in fata mai intai de toate..este altcumva..sa vezi cum te simti langa el..in bratele lui..si atunci vei putea stii daca asta iti doresti cu adevarat.Si inca un sfat de la mine..poate odata iti va folosi..atunci cand vei ajunge sa iubesti cu adevarat..si sa te daruiesti baiatului pe care il vei considera cel mai potrivit pentru tine, sa pastrezi intotdeauna o particica acolo pentru tine.Nu iti pune tot sufletul pe tava..iubeste cu adevarat atunci cand o faci si iubeste neconditionat, dar sa ai intotdeauna o particica care este a ta si numai a ta.Sper ca ma intelegi, si sper sa il gasesti pe cel care te merita cu adevarat.Multa sanatate!
In mod lamentabil unii baieti detin arta disimularii cand sunt pe mess sau la telefon. E foarte usor sa pretinzi ca esti altcineva in fata calculatorului. Ori trebuie sa te gandesti ca exista o diferenta de 8 ani…o generatie, el are alte asteptari (si sper ca stii la ce ma gandesc). Trebuie sa-ti stabilesti o lista de prioritati in viata! Gandeste-te ca nu ai decat 18 ani, ai toata viata inainte sau vrei sa te mariti repede? ca vorbeai de viitor….banuiesc ca ai anumite aspiratii daca vrei sa dai la facultate, nu poti renunta asa cu una cu doua, ori preferi sa fi intretinuta de barbat?
Consider ca e mai usor sa te destainui un strain decat cuiva apropiat. Este demn de admirat ca ti-a fost alaturi in clipele cele mai grele, dar sunt convinsa ca oricine ar fi facut la fel.
Iar daca ma intrebi nu cred catusi de putin in relatiile la distanta. Am avut un prieten de 6 ani si am fost plecata in strainatate la studii…si ghici ce? Mi-a spus ca ma inselase. Ori eu eram convinsa ca cel putin o persoana draga ma asteapta acasa..Asa a fost sa fie, in viata nu exista garantii.
Iti doresc toate cele bune, si fara cea mai mica intentie de a te descuraja, sper sa iei o decizie inteleapta.
Va multumesc la ambele …vb corect si sunt deacord cu ceea ce imi ziceti …nu vreau sa ma casatoresc pt ca sunt la o virsta cind totul abia incepe si pt ca vreau sa-mi continui studiile,nu am de gind inca sa ma opresc la crearea unei familii.Sunt deacord cu tine Ada ca mai intii ar trebui sa ne cunoastem fata in fata si apoi sa vedem ce va fi mai departe si sincer imi este putin frica sa nu sa se schibe totul.Una e ca nu as vrea sa se termine,sa zicem:ca nu vreau sa-l pierd,din calitatile pe care i le-am cunoscut asta m-a facut sa ma indragostesc si nu chipul lui…dar..asa e cum ai zis si tu Ana ca unii baieti detin arta disimularii cind vb la telefon sau pe mess,desi nu prea cred ca el ar fi unul din astia…dar nu stiu……….Sincer,sunt foarte confuza si chiar nu stiu ce sa fac in continuare,pt ca am vb despre atitea si acum intr-o clipa deodata sa-i zic ca gata nu mai trebuie sa vb,nu pot…pt ca ar putea sa sufere mai mult decit mine ca ma iubeste probabil mai mul,din cite imi zice el.
Buna sunt mary…..Draga mea eu ce sa spun si eu traiesc o poveste de dragoste frumoasa pe net. Si poate la inceput nu credeam ca o sa fie bine sti eram genul de nu credeam in relatii de pe mes dar daca cuadevarat crezi si simti asta nu ezita si intalneste te cu el .Iar apoi o sa te convingi sti cum e se poate sa nu va p-laceti fata in fata parerea mea dar eu sper sa primesc un raspuns de bine de la tine BAFTA 🙂
bita cu dumnezeu ininte daca e partea ta…o s a fie al tau daca nu altul….si eu vb cu un baiat pe net nu ne-am vazut niciodata dar ne comportam ca si cum ne stim deo viata ma suna in fiecare zi cf baba mea..chestii dastea…..il iubesc ma iubeste …ce-o vrea dumnezeu…te pop bafta