Cel ce iubeste o fata pe luna

    0
    1181

    In noapte ma trezesc si-l caut, gasindui mina ma furisez apraope de-al sau corp si-l imbratisez,privindul cu doarme sufletul mea se simte insfirsit fericit..Poate visez? nu, ar fi prea dureros si inima mea ranita si indurerata nu ar rezista  la un ulterior miraj..Stam atit de aproape  intru cit ii simt respirul pe a mea pele catifelata, cu ale sale brate incepe sa ma stringa din ce in ce ma tare de parca ar dori sa-i ramin aproape o eternitate..Dindusi seama ca nu dorm ma saruta dulce pe frunte si respirind incet pe al meu corp ma face sa tremur la fiecare a sa miscare..Il iubesc!!!!  Il iubesc cu toata a mea fiinta si cu tot sufletul meu, pina la ultimul respir si mai mult decit infinitul, as zice ca-l iubesc pina la infinit+1..Dar…Nu totul e atit de perfect cum pare..Si perfectiunea daca cauti gasesti ca are neajunsuri ,asa ca ,cum as putea pretinde ca noi  simpli chiriasi a acestiu univers  sa nu avem defecte?El, intruchiparea Lui Davide di Michelangelo, frumusetea ce merge pe acest pamint, suflet liber in cautarea celeia ce-i va fura inima pe vesnicie..El imi zice ca ma iubeste , ma saruta atunci cind sunt trista  ,imi sta aproape atunci cind  nu vad nici o esire..

     

    Numai ca cit nu m-as starui nu pot sa-l cred  ,nu cred ca are nevoe de mine,nu cred ca daca n-as exista ar simti ca ceva ii lipseste..El,cel care iubeste o fata pe luna..Oare e iubere ceia ce simte acum pentru mine?Sa-l cred?..Cred ca ar trebui sa ma limitez sa fiu una din celea care el cindva va zice ca a iubit…

    Comentarii

    Comentarii

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.