Ceva patetic, Sfat de viata foarte interesant

0
1776

Viata este foarte imprevizibila,mai ales cand esti speriat tot timpul ca pentru o clipa de fericire trebuie sa platesti cu lunile.Atunci,incepi sa te transformi si parca nu mai esti,si devii stresat si faci greseli pe care nu ti-ai fi inchipuit niciodata ca o sa le faci,iar in acel moment se termina tot,si devii linistit privind asupra tot ce-ai construit care incet incet s-a naruit.
Cea mai mare problema pe care o au astfel de persoane este faptul ca vor sa traiasca,dar nu stiu cum sa o faca,si atunci constata ca viata trece,tineretea trece si tot ce traiesti ii o monotonie indelungata.
Am facut miliarde de greseli intr-un timp extrem de scurt,sunt foarte tanara inca,cu toate astea m-am comportat ca o persoana dezechilibrata sentimental si mental.Modul in care m-am comportat a fost jalnic,si nu stiu de ce am facut-o.Presupun ca asa sunt eu.Nu insel,dar modul meu de a vorbi cu persoana iubita in moemntul cand ma enervez cred ca intrece orice limita,chiar si aceea de a insela.

 
Am fost iubita de toti cei pe care i-am avut,dar degeaba,sau poate nu am fost iubita asa cum am crezut.Nu snt asa din rautate,ci pt ca nu ma pot controla.Pentru ca ma enervez foarte repede,pt k sunt foarte stresata intodeauna,pt ca am un milion de probleme,pt casunt sensibila,si se aduna si explodez in cuvinte urate.Care o data spuse nu pot fi luate inapoi sau uitate.
MI-am cerut iertare de mii de ori,am reflectat asupra a tot ce am zis si am facut.Si nu a fost doar vina mea pt ca totul se face in 2.Degeaba insa,nu am primit o a doua sansa,nici macar dupa 2 ani de relatie.Si atunci ma intreb oare chiar a fost iubire? Sau doar am crezut eu ca a fost iubire,altele inseala si le vede o tara intreaga,iar eu am zis unele vorbe la nervi,si toata iubirea din acesti ani s-a evaporat.

 
Iar acum,tot ce am ii o viata patetica de aproape un an de la despartire,si niste conversatii de pe fb cu care imi fac rau,citind in fiecare zi cate putin,retranind ceea ce credeam eu a fi o iubire mare.Doare,si nu mai suport,doare indiferenta,doare sa fii considerat un simplu amic,cand odata erai totul….Totul pentru mai multe cuvinte spuse si adunate de-a lungul timpului.Cuvinte pe care le regretam in urmatorul minut dupa ce au fost spuse,iertari,revansari,astea toate au fost in zadar,degeaba au fost facute.
Sa stiti ca nu valoreaza nimic ceea ce faceti ca sa salvati situatia,conteaza doar sa nu faceti.Ma simt ca si cum as fi o fantoma printre oameni,care bineinteles nu-i singura pe lume dar nici nu o vede nimeni.Incercand sa-mi recastig iubirea,incercand sa ma schimb pt el,sa ma prefac sa incerc sa fiu ceea ce nu pot fi,ma facut sa fiu stresata,toata incercarea mea de a-l recastiga,sinceritatea,mila pe care i-am inspirat-o,manipularea si chiar si amenintarea m-au facut sa ma pierd pe mine insumi,si sa fiu si fara mine si fara el.

 
Acum,el zice ca ma iubeste,dar ca nu mai poate…nici eu nu mai pot,am incercat de toate,m-am umilit incredibil de mult.Macar inainte chiar daca vorbeam urat eram respectata.Acum respectul e departe de mine,insa am dezamagirea si frustrarile langa mine.Nu stiu ce sa mai fac,sunt blocata,el ma blocheaza,nu vrea nici cu mine dar nici fara mine.Iar eu,nu stiu ce mai imi doresc,mi-am dorit atat de mult o simpla iertare din partea cuiva care pretinde ca ma iubeste,incat am ajuns sa urasc tot ce tine de el.Urasc acele 2 cuvinte pe care le zice si care daca ar fi adevarate nu ar putea fi fara mine,a trecut deja atata timp,urasc ca poate sta fara mine,urasc ca e indiferent si se joaca cu mine dar cel mai tare urasc faptul ca il las.
As vrea sa merg inainte,si am incercat dar degeaba.Ori pun il carca urnatorului toate pacatele fostului,ori fac comparatii,nici nu ar avea sens sa incerc o noua relatie,cand tot ce fac fac gresit,si nu imi vine sa cred cat de greu imi poate fi sa fac totul bine,de ce nu stim sa ma comport si fac totul pe dos,si ii fac si pe altii sa sufere si sufar si eu.Mi-e extrem de frica sa incerc ceva nou,pt ca deja s-a ajuns de prea multe ori la acelasi final,si mi frica.

 
Abia acum pretuiesc totul,toate momentele frumoase,pe care atunci nu le-am trait atat de intens precum le-as face acum,toate noptile in care as vrea sa fiu tinuta in brate pana adorm cum era inainte,sa ne plimbam cu masina,sa mergem in excursii pe care le iubeam maxim,sa ne uitam la seriale.Sa fiu cu el…dar el nu mai exista,el ii schimbat,dar eu nu cred k oamenii de schimba,eu cred ca oamenii is tot timpul la fel,doar ca nu-si dau arama pe fata si nu-i descoperi cum is cu adevarat…

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.