Ceva banal devenind infinitate

16
1436

Nici nu stiu daca o pot numi in totalitate o poveste de dragoste.Dar as vrea sa impartasesc durerea infinita din sufletul meu cu voi,poate imi va fi mai usor.Era o zi calduroasa de Iulie,eram in parc cu prietenii si a aparut el.In moentul acela am simtit mii de fluturasi in stomac.Atunci mi-am spus:"El este!Este tot ce am visat!Brunet ,ochi caprui,bine facut,inteligent si cu un zambet de vin.El este baiatul ideal pentru mine."Am facut cunostinta …ne priveam pe ascuns fara sa isi dea seama cei din jurul nostru.Ne-am mai intalnit inca odata,pana cand el m-a invitat pe terasa la un suc,am acceptat foarte greu invitatia care venise prin surprindere.Aflandu-ne  pe terasa s-a repetat incidentul din parc,adica ne uitam unul la celalalt pe ascuns si ne zambeam.Simtea un fior in mine si ma simteam in al noualea cer.Il priveam si imi doream din ce in ce mai mult sa fie al meu.Imi doream sa ma stranga la pieptul lui si sa imi spuna ca eu sunt tot ce isi dorea si ca ma iubeste nespus.

Se vedea in ochii lui o scanteie coplesitoare.Inima imi ardea pe zi ce trece.Parca nu mai aveam stare imi doream din ce in ce mai mult sa fiu in preajma lui.Nu eram sigura de sentimentele lui si deasta imi era teama sa ii marturiec ca il iubesc.Noptile le transformam in zi,lacrimile curgeau pe obrajii mei crapati de frigul toamnei.Erau niste lacrimi amare,arzatoare.Niste lacrimi care imi rapeau culoarea ochilor.Simteam cum sufletul imi crapa in doua,cum se rupe incet incet lasand in urma lui doar intuneric.Imi piersise pofta de mancare,ma izolam in camera,ieseam foarte rar afara .Stateam privind pozele lui si intrebandu-ma:"Oare el stie ca eu il iubesc?Oare el se gandeste la mine macar un minut din zi?Oare el ma vrea?"erau intrebari care nu le puteam afla raspunsul si asta ma durea foarte  tare.Priveam in jurul meu,vedeam adolescenti fericiti tinundu-se de mana….credeam ca imi cade cerul pe mine,intorcandu-mi privirea icepeam sa plang.Nu vroiam pe altcineva langa mine inafara de el,nu vroiam sa ma stranga in brate alte maini inafara de ale lui.Si parca nu era deajuns suferinta pe care o aveam .Primise-m o veste cumplita cum ca,tatal meu trebuie sa plece din oras pentru ca nu mai avea loc de munca aici.In momentul acela primisem a doua lovitura fatala.Izbucnisem in plans,vroiam ca totul sa se termine,simteam ca am pierdut totul,ca sunt ca o frunza purtata pe aripile gingase ale vantului.

 

Erau zile in care priveam in gol.L-am pierdut si pe tata persoana pe care o iubeam cel mai mult.Dar nu il pot avea niki pe el, sa ma tina  in brate si sa imi spuna ca vom trece si peste asta impreuna.Vroiam sa merg sa il caut sa fug si sa il strang in brate.Nu imi pasa ca va crede ca sunt o nebuna …macar eram la pieptul lui.Tot ce imi doream si tot ce imi doresc si acum e sa ma tina strans la pieptul lui doar 2 minute si apoi nu mi-ar mai pasa de nimic.

 

Nu vreau bijuterii sau cadouri scumpe,vreau doar sa il tin in brate.Inca il privesc si acum si vad acea scanteie in ochii lui cand ma vede,poate si el trece prin ce trec eu poate si el ma vrea.Dar mi-e frica sa merg la el sa ii spun ca il iubesc,poate ma va dezamagii sau poate imi va rade in fata.Vreau sa stie ca il iubesc si ca il voi iubii mereu si mereu voi astepta sa vina sa ma tina in brate.

Comentarii

Comentarii

16 COMENTARII

  1. […] Ceva banal devenind infinitate Thu Sep 09, 2010 15:44 pm Nici nu stiu daca o pot numi in totalitate o poveste de dragoste.Dar as vrea sa impartasesc durerea infinita din sufletul meu cu voi,poate imi va fi mai usor.Era o zi calduroasa de Iulie,eram in parc cu prietenii si a aparut el.In moentul acela am simtit mii de fluturasi in stomac.Atunci mi-am spus:"El este!Este tot […] […]

  2. dragilor vreau sa va marturisesc ca astazi dupa ce mi-am postat povestea aici am mers la el si i-am spus totul.El mi-a ras in fata si mi-a spus ca nu ma place si ca nu vom fi impreuna niciodata .Asta e pretul riscului.Acum incerc sa trec peste asta.Dar e greu.Daca ma puteti ajuta cu vreun sfat v-as fi recunoscatoare.Multumesc!

  3. Buna…sa inteleg ca i-ai spus ce simti si reactia lui..singura a fost sa iti rada in fata si sa te alunge?Urat din partea lui.Treci peste si fii indiferenta,daca poti chiar incearca sa il uiti pentru ca un om care nu a facut nimic altceva decat sa iti rada in fata e clar ca nu merita,nu a incercat macar sa te faca sa intelegi intr-un mod mai putin dureros ca nu simte….si nici nu ti-a oferit o alta posibilitate,aceea de a continua o frumoasa relatie de amicitie.Fii tare si nu te lasa calcata in picioare de nimeni:)Arata-i ca esti puternica

  4. heloooooo….mai fetelor, fetito Oanna, nu vezi ca ii este teama sa ii spuna ce simte, tu ce drac ai citit de ii  spui "Buna…sa inteleg ca i-ai spus ce simti si reactia lui..singura a fost sa iti rada in fata si sa te alunge?Urat din partea lui", nu stii sa citesti, sau nu intelegi ?!
    Sfat :Ar fi mai bine sa ii spui ce simti, nu mai sta ca o copila su suferi pt ceva ce nu s-a concretizat, mai bine i-ai marturisi sentimentele tale, si apoi in functie de reactiile lui, poti sa faci ce vrei! dar asa te trezesti si suferi gratuit ca iti pui tu tot felul de intrebari, "daca….oare….chiar se ….."
    cati ani ai tu???? daca ai pana in 15 -16 max 17 ani, se inteleg reactiile tale si temerile tale
     
    bafta

  5. aaaaaaaaa, Ma scuzzati, nu am citit comentariile, de obicei nu le citesc. Deci i-ai spus ce simti, si reactia lui a fost una grosolana, dupa cum marturisesti. si ce?! Asta nu e un capat de tara, oricum ii lipsesc cei 7 ani de acasa si bunul simt, nu te mai stresa pt o persoana care nici macar nu stie cum sa faca fata unor astfel de situatii, cum sa iti spuna frumos si civilizat "imi pare rau, dar stii…eu nu te vad cum ai vrea tu, hai sa ramanem amici"…..dar asta e, un sut in ……, un pas inainte.
    te pup, Bafta

  6. Wow,Alina,ce tare te-ai mai luat de mine,dar e ok,si mie mi se mai intampla sa nu citesc comentariile…azi le- am citit si vazusem ca fata ii spusese acelei"persoane"destul de imature din comportament,ce simte.Bafta,si ma bucur ca ai observat ce trebuia…si cand trebuia,deci nu sunt cu capul in nori

  7. Multumesc Oana si Alina,la concluzia aceasta am ajuns si eu.Voi incerca sa  trec peste si sa il uit,nu ma merita.Multumesc din suflet pentru sfaturile voastre.Va pup

  8. Pacat ca nu cititi comentariile!Sunt uneori de-a dreptul amuzante cu atatia analisti de ocazie(inclusiv,eu!).Alina este o comentatoare,o "analista"constanta…dar mi-ar place sa citesc si povestea ei si apoi s-o "analizez"si comentez!Deci,care-i povestea ta Alina?:)

  9. Stiu Ionik mi-am dat seama.Dar tot ce regret e ca am pus suflet.Si mi-a deschis niste rani din pacate care se vor cicatriza in timp.Oricum am luat decizia sa nu mai pun suflet pentru nici un baiat.Nustiu daca e bine dar macar asa nu voi mai suferii.

  10. Mona, pe tine ar trebui sa te intereseze povestea celui pe care o citesti, si celui caruia te hotarasti sa-i dai un sfat…nu povestea analistilor "constanti" sau de "ocazie" cum ii numesti.
    Povestea mea, a inceput de mult ….a fost chiar o intreaga aventura…dar s-a terminat cu bine.
    Pentru curiozitatea ta, am intrat pe acest sait, dand search pe google, cautand ceva simplui de citit ca sa-mi treaca ziua mai repede la serviciu, Era una din zilele in care nu aveam chef sa fac nimic, si ma plictiseam.
    Si acum intru din pura curiozitate sa vad ce povetsi mai sunt, si poate dintrun interes….nu stiu…
    Eu, nu as avea rabdare sa-mi scriu povestea!
    Asa ca,te-am multuimit ?

  11. Draga mea Alina!Pe mine greu ma multumeste ceva sau cineva!Asa sunt eu mai "arici"…!Dar ai vazut ca eu dau sfaturi foarte rar ,mai mult…critici :).Nu te supara pe mine,dar nu toti putem fi buni si ingeri…din pacate!Dar fa cum vrei…e dreptul tau! :)Iti doresc numai bine si sfaturi bune,pentru altii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.