Confuzie! Am nevoie de ajutor!

2
1302

 

Am gasit acest site si am ales sa dau frau liber sentimentelor,gadurilor,cuvintelor,am ales sa povestesc aici ceea ce am simtit,simt si prin ce am trecut. Sunt genul de persoana care atunci cand tine la cineva sau iubeste pe cineva,investeste atat de multe sentimente,sentimente sincere,cand vine vorba de iubire,devin un copil inocent,ce se bucura de dragostea si afectiunea celor din jur. Dupa o relatie de doi ani si jumatate in care am investit sentimente atat de pure,in care am iubit enorm de mult si in care am facut tot ce-mi statea in putinta sa fie totul bine,cu toate astea a avut un final urat. Pur si simplu el a venit la mine si mi-a spus cu o seninatate iesita din comun ,ca el tine la mine ca la cea mi buna prietena a lui si multe alte lucruri care m-au ranit mult si mi-a mai spus ca vrea sa ne despartim.Am ramas socata,nu stiam ce se intampla cu mine,simtea cum o iau razna, simtea o multime de fiori care incepeau sa-mi controleze intregul corp. L-am lasat sa plece,pentru ca l-am iubit prea mult si i-am respectat decizia. Probabil acuma,multi dintre voi imi veti spune sau va veti gandi ca daca l-am lasat sa plece atat de usor inseamna ca nu l-am iubit cu adevarat. Sa va spun ceva,nu poti sa obligi o persoana sa stea langa tine si sa te iubeasca  daca ea nu simte asta.

 

Nu l-am putut tine langa mine doar din motivul ca eu il iubesc.Trebuia sa fiu absurda sa fac asta,pentru ca imi faceam mie rau amagindu-ma si ii facea si lui rau obligandu-l sa fie langa mine. Am incercat sa-i arat ca nu-i bine ceea ce face,ca eu il iubesc,dar daca am vazut ca el nu se opreste din drumul lui,l-am lasat sa si-l continue. Am suferit enorm,am facut atatea nopti albe,am plans ingrozitor de mult. Prima saptamana dupa ce ne-am despartit,nu am inchis nici un ochi toata noaptea,mancam foarte putin ,am salabit,aveam niste cearcane foarte urate,a fost ingrozitor. Dar incetul cu incetul cu ajutorul prietenilor si a parintilor mi-am revenit. Am inceput din nou sa ies,am inceput sa-mi retraiesc viata cu toate ca aveam un gol in suflet,cu toate ca zambeam fals si nu ma putea bucura cu adevarat de tot ce ma inconjoara.Dar cu timpul,durerea a trecut,au trecut si ranile au ramas doar amintirile si incet ,incetm-am vindecat,a trecut un an si o luna de cand ne-am despartit .Acum sunt bine,am trecut peste etapa aceea,nu ma mai inteapa nimic in piept atunci cand aud de el,pur si simplu il privesc ca pe un prieten si atat. Ceea ce vroiam sa va povestesc deabia acum incepe. Am cunoscut un baiat pe nume Alin. Tin sa va spun ca sunt o pasionata a masinilor,langa ele am crescut si ador sa le repar sa ma plimb cu masina ,iubesc adrenalina si riscul.Stiu, este un lucru neobisnuit pentru o fata,acum sa nu va imaginati ca sunt baietoasa .

 

Nu,chear deloc,stiu sa combin perfect feminitatea cu pasiunea aceasta nebuna fata de masini.Cu Alin ne-am cunoscut la liniute,adica concurssul cu masini,el participa, la fel si eu. Dupa ce s-a terminat toata harababura intrecerilor,ne-am adunat toti la o cafea,am avut ocazia sa schimbam cateva cuvinte si atat. Dupa 2 zile ne-am intalnit pe pista de role si am inceput sa ne plimbam impreuna,sa povestim,ne-am simtit chear foarte bine. Au inceput conversatile pe mess, facebook,alte iesiri,iar dupa aceea conversatile la telefon. Dupa un am si o luna in care am suferit si am stat departe de relatii si sentimente,am inceput sa simt din nou niste fluturasi puternici in stomac,sa ma treaca fiori de fiecare data cand ii aud numele,de fiecare data cand il vad si sunt langa el. Alin, in tot acest timp in care ne-am cunoscut si apropiaat,a fost atent,a avut grija sa nu-i simt lipsa,a avut grija sa ma sune in fiecare dimineata cand se trezeste,sa-mi trimita mesaje,sa ma invite la o plibare,la o cafea si la nelipsitele intreceri cu masina,a avut grija ca in fiecare noapte sa ma sune si sa-mi spuna noapte buna. Dar nu a adus niciodata in discutie subiectul relatilor,nu mi-a spus nimic de acest lucru,nu mi-a propus sa fim impreuna, nu a facut nici un pas spre a avea o relatie. Adevarul este ca el ii firea aceea mai timida,lasa lucrurile sa vina de la sine,dar eu nu stiu ce sa cred. Am inceput sa ma atasez de el,pt ca mai toata ziua vb si iesim atunci cand el nu este la servici sau eu la facultate.

 

Simt ca el este baiatul care ma poate face fericita,langa care ma pot simti bine si implinita. Dar nu stiu ce sa fac,imi e aiurea sa fac eu primul pas,pentru ca sunt si foarte orgolioasa asta e adevarul .Iar uneori stau si ma gandesc ca poate el chiar nu vrea nimic de la mine,ca ma vede doar ca pe o buna prietena la care probabil tine si se simte bine in prezenta ei,poate ma vede ca pe o simple persoana cu care are atatea in comun dar poate cu care nu se vede impreuna,imi pun atatea intrebari,unele chiar absurde sunt constienta de asta,dar uneori imi este frica,imi este frica sa nu fiu dezamagita din nou,sa nu sufar din nou. As vrea sa aud si parerea voastra si daca puteti si vreti sa ma ajutati cu un sfat v-asi ramane recunoscatoare.

Comentarii

Comentarii

2 COMENTARII

  1. Draga mea,
    Eu consider ca cel mai bine ar fi ca sa-ti lasi acest orgoliu si "ego" feminin la o parte si sa iei initiativa. Este posibil ca lui sa-i placa intr-adevar de tine, poate chair mai mult, de bine ce ti-a dat atatea semne. Adica din puctul meu de vedere, eu cred ca un baiat care este doar prieten, amic, sau ce mai vrei tu, nu sta in fiecare dimineata si noapte ca sa-ti dea mesaje si urari de toate cele, zau asa! Mai ales ca, chiar tu cu gurita ta, pardon, cu manutele tale 🙂 ai scris ca este cam timid. Poate ca si el viseaza la aceleasi chestii ca si tine, dar ii este greu, ii este rusine, nu stiu, ii este greu sa vb despre detaliile sentimentale. Ori daca nu…ai de asteptat sa vezi ce se va mai intampla! Dar cred ca este mult mai bine sa pui o data piciorul in prag si sa incerci sa-i dai semne si tu ca simti lucruri foarte speciale ptr el. Stiu ca este greu ca sa pierzi un prieten ( asta vorbind in cazul in care el nu are ceva ptr tine), dar nici sa te tina asa de mult in sah nu este prea bine. Gandeste-te doar ca ai trecut peste un impas destul de puternic cu ex-ul tau si ca ai fost foarte puternica si ai reusit pana la urma! Acum de ce sa nu fii la fel de puternica! Mult succes! Si nu uita d-nsoara soferita….Zoe, fi barbata! 🙂 te pup si numai bine iti doresc 😉

  2. Sa inteleg ca ai peste 18 ani si totusi nu esti constienta ca intre baieti si fete nu exista doar relatii de prietenie? Tu singura ai dedus ca e o fire mai timida, asta e problema, nu cred ca cea mai buna prietena a ta te suna in fiecare dimineata. Eu iti spun sigur ca si el vrea mai mult, e evident.
     Deci fie ca faci tu primul pas sau ii ridici lui mingea la fileu, sper sa iasa ceva bun intre voi doi. 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.