COPACII CARE ŞTIU SĂ MOARĂ

0
1307

(27.05.2015)

Să fii copac pe-acest pământ uitat de zei,
pe-acest tărâm de vis fără de prinţi,
e un blestem ce vine de la Dumnezei….
A şti răbda fără să strângi din dinţi!

Să fii copac pe-acest pământ uitat de stele,
pe-aceste vechi meleaguri părăsite,
e un blestem ce vine de la Iele…
A şti iubi, dar… să nu ai ispite!

Să fii copac pe-acest pământ uitat de lună,
pe-acest deşert, de fluturi, pustiit,
e un blestem ce vine din Lagună…
Tu să iubeşti, dar… să nu fii iubit!

Să fii copac pe-acest pământ uitat de flori,
pe-acest gheţar în suflet, mincinos,
e un blestem de curcubeu şi-a’ lui culori…
A recunoaşte tot ce în lume e frumos!

Să fii copac pe-acest pământ uitat de soare,
în iadul ce nu mai sfârşeşte,
e doar onoarea de-a muri în picioare…
Și e iubirea ce, sufletu’ţi, desăvârşeşte!

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.