povestea parintilor mei de iubire,a inceput inca de cand erau mititei!iubirea le-a fost interzisa de catre parinti…au luptat pana cand au reusit sa se casatoreasca si sa fie fericiti…apoi..ne-au facut pe noi>eu si sora mea<!dupa toate astea,toate momentele de fericire…au fost spulberate de tatal meu…care nu stiu din ce cauza,s-a schimbat..a inceput sa-mi loveasca mama….sa se poarte cu noi urat…am crescut intr-un cosmar…toti anii vietii mele…desii nu-s multi pentru ca am doar 18 ani!am o sora mai micuta…de care era foarte atasat…pentru ca inca nu incepuse cu iesirile un pic peste programul facut de el!si ea il adora…pentru ca nu stia cum era el defapt…si acum crescand…a realizat…ca tatal ei>idolul ei<…are o >asa zisa amanta<care stie ca el are familie…copii….si eu a trebuit sa ma uit la el…cum imi injoseste mama pentru una care nu face 2 bani..astea care sa incurca cu oameni insurati pentru mine nu se numesc femei!si ani si ani…am inghitit toate insultele lui…!pentru ca stia cum sunt fetele de varsta mea…amanta lui avand o varsta un pic mai inaintata ca a mea,a reusit sa ma inchida in cosmarul in care intrase si el…ma tinea inchisa in casa…nu aveam voie sa imi fac un prieten…nu-i convenea nimic…credea ca baietii toti vor sa-si bata joc de mine…asa cum facuse si el cu mama mea…!am un prieten…pentru care mi-as da viata.pe care il iubesc mai mult ca orice pe lumea asta…pentru care as fii in stare sa lupt cu oricine…un prieten pe care nu il accepta…si pentru asta…tatal meu…care spune ca ma iubeste…si imi vrea binele….are un vocabular pentru mine ca la usa cortului…vorbeste cu mine de parrca ar injura un barbat….adica stiti la ce ma refer…!!e tatal meu!iil iubesc asa cum e…si ma doare enorm ca nu pot avea o familie…careia sa-i povestesc peripetiile mele,care sa ma lase sa-i arat exact ceea ce sunt…ceea ce vreau ceea ce-mi doresc!!visele mele???eu nu mai am vise..pentru ca toate noptile mii le petrec plangand…gandindu-ma cu ce am gresit….si de ce familia mea se poarta asa cu mine!!nu i-am iesit din cuvant tatalui meu….imi doream pentru asta,atunci cand ajung acasa sa am si eu parte ca alti copii,de o imbratisare calda…
sa ma simt iubita,protejata…!iar mami….se inchide in ea…sufera..bolnava…PENTRU NOI!doarme noaptea langa un om care nu-si iubeste nici macar propii copii,pentru ca toata iubirea care trebuia sa ne-o impartaseasca noua,i-a daruit-o acelei femei care ne-a luat toata fericirea!!deja am inceput sa ma gandesc la tot ce e mai rau…si nu vreau sa ajung sa fac vre-o prostie pentru ca ma gandesc la mami….ca sufera…!ajutati-ma va rog cu un sfat…am cea mai mare nevoie de un sfat…!!simt ca nu mai am putere…..
Buna, nu stiu ce sa-ti spun, trec printr-o oarecum asemanatoare (tatal meu bea din ce in ce mai mult) o face de cand ma stiu, am avut probleme si cu banii din cauza acestei dependente a lui.
Cand nu bea este un om minunat, cand bea nu-l pot numi tatal meu pentru ca imi trec prin cap fel si fel de ganduri. Orice ar face m-a scoate din sarite si nu-l pot suporta.
Situatia mea e diferita de a ta, dar nu pot sa-ti spun decat sa fii tare, sa ai grija de mama si sora ta pentru ca va aveti una pe cealalta si asta e tot ce conteaza.
As putea sa te mai ajut printr-o cale pe care am ales-o si eu acum 2 ani si m-a ajutat foarte mult. Vorbesc despre dezvoltarea personala si profesionala. Omul isi traieste viata dupa propria mentalitate sau influentat, e doar o alegere.
Daca vrei sa mai vorbim, te astept cu drag – crissti_09@yahoo.com
Prin ce intamplari grele treceti cate unii. Nu am avut nici pe aproape asa o viata, imi pare rau pentru tine, asa ajungi… sa te gandesti cu ce ai gresit de ti se intampla astea… dar nu ai nici o vina. Imi e foarte greu sa imi dau cu parerea, sa incerc sa iti dau niste sfaturi sau macar sa te ajut cu ceva. E dificil, si ce stiu cu siguranta, cred ca e singura concluzie din miile de teorii pe care le am de care sunt convins, ca sa putem trece cu bine prin viata, prin greutati… solutia la orice este dragostea. Eu stiu… ajutorul tau… al mamei tale… sa fie dragostea dintre voi, te poate ajuta enorm si dragostea prietenului tau… dar cred ca trebuie sa rupeti ceva acum, trebuie sa lasati in urma multe… inclusiv pe tatal tau. Nu-ti pierde speranta … e greu si sper sa iti fie bine. te-am pupat
E cam greu sa te gandesti la varianta asta dar pana la urma ce nu te omoara, te face mai puternic. Oamenii minunati se nasc dintr-o copilarie cu probleme…
Si eu am avut o copilarie mai grea dar parca nu atat de grea ca a ta.Pot sa spun ca urasc parintii care nu stiu sa-si iubeasca copiii,sa fie alaturi de ei ,sa-i incurajeze…indiferent de relatia care e intre ei.Mama ta probabil nu se desparte pentru voi,se gandeste ca nu o sa va poata intretine dar face cea mai mare greseala,poate nu realizeaza cat de dureros este pentru voi sa traiti in acea casa.Trebuie sa o convingeti sa se desparta,in primul rand sa o faca pentru voi,pentru liniste…o sa va descurcati si singure.Eu si acum o condamn pe mama mea ca nu a luat aceasta decizie cand a trebuit…mi-ar fi placut sa am o copilarie mai fericita.Stai de vorba cu mama ta!
Mult noroc!