Crima si pedeapsa

Parea 1
Buna tuturor.Ma numesc cerasela ,am 22 de ani si miar face placere sa impart gandurile mele cu voi. Pentru inceput asi vrea sa va prezint putin trecutul meu . Dincolo de cuvinte se ascunde suferinta, bucurii,speranta,credinta,si iubire. ( Atat personajele cat si faptele sunt adevarate, inspirate din propria mea poveste de viata)
Am incercat sa scriu aceasta poveste de ceva timp,cred ca am in jur de 4 ani.
Am incercat sa ingrop trecutul de acum 15 ani,am incercat sa nu arat furia ce se ascunde in mine, tristetea ,pierderea unei familii ce nu am apucat sa o cunosc suficient dar nu ai cum sa uiti trecutul , el ne va urmarii tot timpul, cel putin asa mi se intampla mie.
Bine sa dam timpul caum 15 ani in urma
Eram alaturi de familia mea genetica.Eram o familie mare formata din 3 baieti si 4 fete. Ce rost avea daca nu eream niciodata uniti ,.fiecare pleca unde vroiau si vineau acasa dupa 2 sau 3 zile. Eu impreuna cu inca doua surioare de ale mele intotdeuna ramaneam acasa pentru ca eram cele mai mici.
Era o dimimeata frumoasa eram doar eu si cu surorile mele ,mama si tata .-in dimineata aia eu si celelalte surioare am iesit sa ne jucam in sat alaturi de ceilalti copii. Era asa de frumos, ne bucuram de jucariile altor copii,de lucrurile pe care noi nici in vise nu le vedeam,..cand deodata se auzise strigate, care trantea, care tipa s.m.d.
Noi stiam ca e de la noi de acasa si am inceput a fugi cat ne tineau piciorele. IN final am ajuns acasa . Tinandune de mana am intrat in curte si atunci am vazut-o pe mama ca era jos. Era batuta .Niam chinuit sa o ridicam pe pat si asteptam „ordinul” ei. Afara era intuneric si fratii nu mai apareau. Mama nu putea sa se ridice,noua ne era foame iar tata era la bar. In sfarsit aparune unul din frati, am inceput sa plangem toti patru rugandu-ne la Dumnezeu sa nu se mai intample asa ceva. Timp de aproape un an de zile nu se mai stia daca e zi sau daca e noapte (…) Pana intr-o zi cand mama sa dus sa ia ajutorul, asa ca ramas in grija lui tata.

Pana a se intampla tragedia aceasta eram cu tata ,faceam curatenie. Era o dimineata frumoasa si linistita pana dupa amiaza cad a venit un vechi prieten de a lui tata si sau pus oamenii la „barfa”si bineinteles ca atunci cand stai la taclare iti trebuie ceva de baut nu? asa ca noi am iesit in sat cand in fata unui bar am vazut-o pe mama era trantita la pamant , de data asta era biata ci nu batuta . atunci noi iam luat banii cei mai ramase si niam cumparat baloane si dulciuri( Tin minte perfect ziua aceea ramane vie pentru tot restul vietii). In fine , niam chinuit sa o ducem acasa cand in fata portii ne astepta tata. In acel moment ma batut cu o nuia groasa cat degetul pe mine si pe una dintre surori. Am fugit toate trei de acasa si neam intors spre seara.Era liniste ,ne asteptam sa fie un scandal de acela ..asteptam sa gasim un frate acasa care sa ne ia apararea, dar asta nu sa intamplat niciodata. Nu le pasa de noi. ata era biat ,mama abia se trezisesi au inceput sa se certe. A intrebat-o de bani, unde a fost pana la ora asta, de ce era in sant si intrebarile curgeau lant. Eu si celelalte doua surioare eram in aceeasi camera cu ei ,.parca am fost blestemate sa fim acolo si sa vedem toate cele intamplate. Noi am fost singurile martore.

 
Atunci a inceput sa o bata cu bestialitate. A batut-o si a torturat-o ca niciodata. Codruta a incercat sa se bage intre eisai desparta. dar ea avea doar 7 ani. Acum va intreb pe voi ceei ce cititi ce putea face un copil de 7 ani? Nimic. Eu si cu Georgiana tipam sa nu o mai loveasca ca o sa moara dar el continua nui pasa ca ne lua mama de langa noisi continua cu mai multa putere pana ce a obosit. Atunci a iesit afara iar noi trei niam dus la ea. Eram tinute de mana langa capul ei, sa uitat lung la noi si pentru ultima oara nia pronuntat numele Georgiana .

Codruta si Cerasela.Acestea au fost ultimile ei cuvinte.(…) In aceea seara am dormit la o vecina si pana a doua zi nu am mai stiut nimic. Dupa moartea mamei am ramas in grija unei surori mai mare ca noi. Am stat acolo 3 luni de zile pana a venit protectia copilului. nia dus la casa de copii am trecut si acolo prin multe dar cu ajutorul lui dumnezeu viata noastra avea sa sae schimbe.
Probabil va intrebati ce sa intamplat cu noi ,.sau cum sa schimbat soarta noastra. Continuarea saptamana viitoare.

Comentarii

Comentarii