In urma cu 12 ani nu credeam ca va trebui sa sa ajung la aceasta varsta si sa ma simt ca la 40 de ani. cu 20 de ani mai batrana in interior. Eu am pornit la drum cu trecutul meu alaturi de cel care am decis sa ma casatoresc.
Am pornit pentru a ma recupera in timp de trecutul meu meu fara sa realizez ca am intrat in alta poveste pe atat de frumoasa pe atat de dureroasa. Dureroasa in sensul ca de 12 ani ne iubim totul este mai bine decat mi as fi putut imagina dar ne desparte 16 ani. La inceput nu am realizat dar iontre timp am crescut maturizat si perceput toate rand pe rand. Cand lumea din jurul meu se prabusea incet incet eu eram ok ca il aveam pe el. Atat cat era ca om el inseamna viitorul meu alaturi de copilul ce mi l a oferit. Anul trecut am avut un an plin in care mama a murit intr un final… Am crezut ca s au sfarsit toate dar nici prin cap nu mi a trecut ca in ianuarie anul acesta voi vedea si simti cu adevarat suferinta. Sotul meu a avut un accident atat de grav incat a trebuit transportat in Germania. Acolo am aflat ca el a fost mort 45 de minute si…
In prezent este la recuperari pentru luni si ani de zile. Cu durere in suflet a trebuit sa ma duc la el sa stau pentru a finaliza tot ce trebuie ca mai apoi sa ma intorc in tara la copil. E atat de dureros cand nu te poti imparti de niciunde si vrei sa ajuti mai mult. Ma doare ca eu anul trecut nu am reusit sa l vad fiind plecat cu munca. Cand sa vina acasa in ianuarie acel accident si transferat in Germania de urgenta. Dupa un an de asteptare nu mi imaginam ca am sa l vad asa. La terapie intensiva conectat la atatea fire si total confuz fara sa recunoasca pe careva.
Precum un copil incepator prin viata. M am intors in tara pentru a lucra pentru prima oara si sa fiu eu stalpul casei. Ma bucur ca pot lucra si sa i platesc spitalizarea atat eu cat si de la locul de munca cat si sa mi intretin copilul. Inauntrul meu ma simt debusolata dar si fara de speranta cu o frica uriasa.
Abia implinesc 28 de ani si parca traiesc de o vesnicie…
Foarte nasol, dar stai linistita, si daca moare, iti vei reface complet viata pana la 35-38 de ani, dau scris. Am vazut cazuri din astea si la tv, insa si experienta mea proprie de viata, tot acolo imi spune ca vei ajunge. O fi mai nasol pana te vei obisnui cu munca, daca vei reusi. Dar nevoia te invata. Cel mai nasol o fi pentru copil sa creasca fara tata sau sotul tau sa ramana o leguma. Multa sanatate tie si familiei tale.
Este la recuperare. In ani isi va reveni nu se stie cat. cert este ca supravietuieste si va supravietui. nicigand despre moarte…( eu am scris povestea)
Asa este uneori viata,cu bune si rele,toti pornim cu incredere fara a sti ce ne rezerva viitorul,cadem in genunchi,ne ridicam si o luam de la capat,secretul este sa strangem din dinti,si sa continuam,cursa vietii este lunga si pt unii finisul este mai aproape,greutatile ne intaresc,dar nu tb sa uiti k,dak vrei,poti!
Bună Ma numesc Irina te susțin Ana dacă îți iubești soțul nu contează cum este și în ce stare este pana la accident tea ajutat el acum e rândul tău sai oferi susținerea ta și sprijinul căci cu ajutorul vostru va reuși sa se însănătoșească crede și totul va fi.Succese și o mare de răbdare