Cum sa nu ne mai intereseze ce cred altii despre noi!
Mi-am petrecut prea mult timp din viața mea îngrijorându-mă despre ce gândeau alții despre mine… Nu puteam să merg pe stradă fără să imi fac griji daca arat bine, sau de teamă că un străin ar fi crezut că sunt grasă (atenție, am făcut asta chiar și când cântaream 50 de kg !!), sau ca nu sunt aranjata, sau ca nu am o haina de „firma”, etc.
Mersul la orice distractie – o petrecere de Halloween, la club, o onomastica, chiar și o masă de familie – erau atât de stresante pentru mine încât am simțit că efectiv ma sufocam.
La un moment dat am spus: „Destul! Trebuie să opresc acest lucru sa il mai repet fiindca altfel nu-mi pot lua energia inapoi ”.
M-am săturat să trăiesc dupa regulile altor oameni, să-mi imaginez lucrurile oribile pe care le-ar putea gândi despre mine și să nu simt niciodată că aș putea fi sinele meu autentic, pentru că nu mă simțeam suficient de buna pentru nimeni.
Am parcurs un drum lung de atunci. Am făcut treaba (și continui să o fac!), in special să-mi recunosc când mă afund în obiceiul meu de gândire negativă, să accept să rezist la ceea ce aleg sa trăiesc, să-mi schimb perspectiva și cel mai important, am lasat „vocea din capul meu” să plece.
Schimbarea din mine a fost atât de drastică încât îmi privesc viața ca pe „un mine vechi” și unul nou. Vechea „eu” nu ar putea niciodată să inițieze o conversație cu un necunoscut, să mănânce singura la un restaurant, să nu se deranjeze să fie pe un podcast sau să facă videoclipuri pe Youtube sau Facebook.
Deci, de ce ne îngrijorăm atât de mult despre ce cred alții despre noi insine?
În primul rând, există un pic de instinct de supraviețuire. Suntem „o specie comunală” și înțelegem că există o forță în număr și siguranță, facand parte dintr-un grup. Și dacă ceva (real sau imaginar) ne amenință locul în comunitate, acesta ne declanșează răspunsul la frică – instinctul nostru de luptă sau instinctul de fugă.
Aici in special vorbim despre „amenințări inchipuite”… Pentru că ceea ce se întâmplă cu adevărat atunci când suntem îngrijorați de ceea ce gândesc alții despre noi, de fapt e vorba de judecățile pe care le luăm împotriva noastră și le proiectăm asupra altora, presupunând că aceștia cred aceleași lucruri pe care le credem noi despre noi înșine.
Avem aceste credințe limitative, așa că suntem în permanență în căutarea a „ceva” pentru a „dovedi” că sunt adevărate. Așadar, permiteți-mi să vă duc, pas cu pas, spre locul in care puteti să rupeti acest obicei de a vă face griji cu privire la ceea ce cred alții despre voi.
Pasul 1: recunoaște fata de tine insati când se întâmplă.
Nu te poți schimba decât dacă știi de unde pleci și unde vrei sa ajungi. Creierul este instrumentul suprem de abilitare și primul pas crucial pentru preluarea controlului asupra gândurilor, emoțiilor și acțiunilor tale. El te ajuta să stii cand trebuie sa acorzi atenție momentului prezent, fără judecată. Este recunoașterea a ceea ce se întâmplă cu adevărat în mintea și în corpul tău.
Deci, să spunem ca ori de câte ori mergi la sală sau la yoga, iti petreci tot timpul îngrijorându-te de ceea ce cred oamenii despre cum arăți. Asadar, nu iti poți încălca acest obicei până nu recunosti că o faci. Ceea ce se întâmplă de obicei este ca fugi cu aceste griji, incerci să nu fi prins în povești și, înainte de a-ti da seama, ai petrecut întreaga oră blocata în griji. Apoi îl ducem în vestiar și pe drumul spre casă, ca și cum am fi blocați pe un „disc rupt și dansăm în ritm”.
Creierul iti observa si iti conserva sentimentul, si de obicei, mai întâi simți acest lucru în corpul fizic. Cum se manifesta acest sentiment de îngrijorare fizic? Prin noduri în stomac sau strângere în piept!
Incepe sa iti observi gândurile, fără judecată. Întreaba-te, ce poveste îti spun despre asta? Si automat creierul va constata: „Oh, uite, fac din nou chestia aia in care îmi fac griji că alte persoane cred că sunt grasa”.
De acolo, eticheteaza ce simți… „Simt anxietate și auto-judecată.”
Vezi cum a face un pas înapoi pentru a fi obiectiv și curios cu privire la ceea ce se întâmplă în propriul creier este ca și cum ai scoate acul de pe acel racord doborât?! Te oprește să fugi cu această îngrijorare oferandu-ti o pauză pentru a o examina și spațiul pentru a alege modul în care doresti să ii răspunzi propriului creier.
Pasul 2: Practica acceptarea și compasiunea de sine.
În mod normal, atunci când simți aceste inconfortabile sentimente, vrei să fugi de ele, să le ignori, să le amorți (cu vin sau cu un film pe Netflix, oricare ar fi viciul tău). Nu iti place cum il simti, așa că te ascunzi de el, ceea ce înseamnă că nu îl procesezi complet.
Emoțiile sunt energia în mișcare. Ignorarea lor nu le face să plece, asa ca permitandu-le să existe si sa le accepti, inseamna ca iti recunosti că aceasta este o emoție pe care o experimentezi acum, si este doar un pas spre a o lăsa să-și urmeze cursul.
La pasul 1 ai recunoscut și ai etichetat acest sentiment. De aici, insa ii poți spune: „Bună, buna judecată de sine. Bine ai venit la petrecere.”
Personal, mi se pare foarte util să minimalizez sentimentul. Asa ca poti spune: „O, bună, judecată de sine, nu arăți adorabil în această seară?”. Și imagineaza-te deschizând o ușa, permițându-i să intre și lăsând-o să găsească drumul spre bar, cat mai departe de tine.
Așa îi permiti să fie, să existe, să apară în viața ta, dar nu ii mai permiti sa iti influenteze viata.
Aceasta este o abordare mult mai auto-compătimitoare decât negarea emoției reale care a apărut în acel moment, pentru că nu te judeci pentru acest gând și nici nu te răsfăți cu emoția negativă.
Pasul 3: Provocați-vă convingerile de bază.
Dar să ne adâncim în acest gând cu Pasul 3 – credințe de bază provocatoare.
Revenind la exemplul din sala de gimnastică, gândul care a provocat senzația de anxietate și auto-judecată a fost „alte persoane se uită la mine și cred că arăt grasă, neatractivă, si ca nu am ce cauta aici”.
Pentru a ajunge la convingerea de bază care iti conduce acest gând, spune: „Dacă ar fi adevărat, ce ar însemna acele persoane pentru mine?”
Înseamnă sa crezi că nu esti plăcut, nevrednic sau ca nu esti suficient de bun?
Așadar identifica-ți credința de bază limitativă care te determină să te judeci și să iti imaginezi că alți oameni te judecă.
Când vine vorba de credințe, mintea este mereu în căutare a orice să demonstreze că credința este adevărată, cu excluderea tuturor dovezilor contrare. Te concentrezi pe orice care iti demonstrează că credința este falsă.
Deci, cum să opresti asta.? Odată ce iti identifici credința de bază limitativă, vreau să iti spui tie personal toate motivele pentru care această credință nu este adevărată sau cel puțin nu este complet adevărată.
Nu uita, credința limitativă se găsește întrebând: „Ce cred că înseamnă asta?” Ceea ce s-ar putea sa insemne ca tu crezi că nu ești iubit. Așadar, enumera toate dovezile contrare.
Utilizeaza această listă atunci când te simți rau, si aminteste-ti, când ai aceste credințe limitative, ca te poti bloca oricand in a vedea adevărul dincolo de ganduri, de calitățile pozitive despre tine insuti și despre realizările tale.
Pasul 4: reformuleaza situația.
Ok, acum încep cu adevărat lucrurile bune.
Aici iti vei reformula situația și iti vei oferi o nouă perspectivă. Situația din exemplul nostru este că esti la sală sau la yoga, ca există alți oameni acolo și ei te vad și ramai blocat gândindu-te: „Oamenii cred că sunt grasa”.
Răspunsul emoțional la acest gând este anxietatea, depresia, tristețea, etc …
Acele emoții iti influențează apoi comportamentul, asa ca „rumegă”, observa acest gând, si apoi fara a schimba situația, gandeste-te la un alt mod de a aborda situatia.
Iată câteva modalități de a reformula acest lucru:
-Oamenii nu se gândesc la mine, ci se gândesc la ei înșiși.
Acesta este adevărul! Oamenii nu se gândesc la tine atât de mult cât crezi tu. Se gândesc la ei înșiși. Vezi?, nu te mai gandi la ei cu adevărat – incepe sa te gândesti la tine însati și la modul în care te privesti prin ochii lor și iti faci griji cu privire la ceea ce cred ei despre tine.
Este posibil să fi fost la fel de neformata ca tine acum ceva timp și aveam tendinta de a face asta tot timpul! Am trecut prin niște călătorii fizice grozave și îmi place ca mă simt mândră uitându-mă la ceilalți.
Poate că tipul din celalalt colt al camerei, chiar te crede drăguța.
Poate că doamna cu câinele crede că arăți ca sora ei.
Poate că altcineva se întreabă de unde ți-ai luat topul… etc
Scopul este de a veni cu un gând nou. Unul care să iti înlocuiască gândul automat care ți-a venit în minte datorită credinței tale limitative.
Odată cu acest gând nou vine o nouă emoție. Odată cu această nouă emoție vine un nou comportament. Și asta schimbă acum relația cu gândurile tale… literalmente, îți schimbi viața.
Pasul 5: da drumul.
Ai recunoscut ce se întâmplă, ti-ai permis să simți, ti-ai oferit un moment de auto-compasiune, ai provocat convingerile tale de bază, ai privit situația dintr-o altă perspectivă și acum este timpul să o lasi să plece.
Fa acest lucru readucându-ti atenția în prezent. Poți să respiri mai bine și să te concentrezi asupra acestui lucru.
Dacă esti la sală, atrage-ti toată atenția asupra picioarelor care lovesc banda de alergat. Senzația de transpirație pe piele… Sunetul redării muzicii… iar când observi că mintea ta s-a întors la acele gânduri negative, doar spune: „Da, am decis să renunț la parerea celorlalti despre mine fiindca ma simt bine in pielea mea!” și revino la ce ai facut pana atunci.
Aceasta este meditația în acțiune. Așa se traduce o practică de meditație într-o schimbare reală.
Asa ca observa, recunoaște și revino cu picioarele pe pamant din nou si din nou.
Lucreaza la cultivarea unui nou obicei… Unul care iti permite să renunți la tot ce nu iti mai servește… fiindca intre noi fie „vorba”, gura lumii n-o astupa nimeni niciodata.
