Pe şevaletul din imensa zare, Creatorul zâmbetul din ochi pictează,
Din raze de lumină si picături de lacrimi ce pleoapa o îmbracă.
În hora a strâns culorile într-o ordine de EL ştiută
Şi acestea -şi dansează jocul scurt într-o tăcere mută.
O poarta către alte lumi din univers parcă se deschide.
Mă uit la opera-i măreaţă şi cu amuţire asist la a lui lucrare,
Perfecţiune geometrică întruchipează.
Farmecul lui, al curcubeului, sporeşte când, câteodată se mai şi multiplică,
Mă las învăluită de faldurile calde ce văzduhul l-a cuprins,
De jocul umbrelorî în graba norilor purtaţi de vânt.
Privesc în jur şi fermecată sunt de dansul lor usor pe pajiştile înverzite,
Pe culmile de deal, de munte străjuite de arbori seculari în plina vara.
Şi ca răsplată primesc şoptit şi un straniu şi de bineţe salut.
Încerc să mă apropii, cu mâna să -l ating,
Pe sub cupola lui, al curcubeului, aş vrea să trec,
Mă apropii, zadarnic însă, mirajul lui se stinge în deşertăciunea lumii.
Caut umbra lui si mă rotesc în juru-mi fără vreo dovadă că ar fi,
Efemer e totul, ca ziua cea de azi şi bucuria pentru ce a vrut să fie,
A rămas în urmă precum toate amintirile.
Ea, Natura, cea dintâii va fi mereu şi lauri poartă în spectacolul luminii şi al ploii.
Cântă fără glas şi -nveseleşte al meu suflet ce vibrează la ale ei acorduri fine.
Mă întreb ce semn divin ar vrea să îmi transmită?
Vibraţiile câmpurilor de flori din al meu suflet şuşotesc,
Că şi eu, viaţa în culori o scriu ce în aura mea se ascunde.
Singurul răspuns pe care mi-l pot da, rece şi la obiect ar fi,
De milenii poate şi mai bine se caută secretul lui, al curcubeului,
Abia acum vreo 300 de ani, a fost descoperit şi verdict s-a dat,
Fenomenul optic de refracţia luminii între picături de ploaie şi razele soarelui,
Al cărui acronim îl ştim, ROGVAIV a vrut să fie, 7 litere îl definesc,
În limba lui Dumnezeu vorbeşte, 7note muzicale, 7 virtuţi ale omului,
7 minuni ale naturii, 7 zile ale săptămânii si câte şi mai cate-or fi…
Să fie simple coincidenţe? Mă-ndoiesc, cand universu -n matematică se scrie,
Mister rămane totul, deşi ca un copil aş vrea să ştiu,
De ce-uri multe tot îmi pun şi las ca timpul poate,
Peste ani şi ani să-mi dea răspunsuri la ale mele încertitudini.
