Asta imi aminteste de o melodie de la Correatown .."And all the world can watch the choices you make/All the world can watch each tiny mistake"
Pentru ca am ales sa urmez o scoala mai lipsita de Dumnezeu (cum spune un bun prieten).. artele, Londra. Pentru ca sunt britanica in fiecare celula, nici nu stiu ce am cautat in Romania, atata timp cat toate greselile lea-m facut acolo.
Fiind clasa a 12-a imi apartinea lumea, iar lumea se invartea pentru ca eu cantam. El.. suplinitor, Malaysia, inalt.. inteligent, aparent.
Niciodata nu m-am gandit sa actionez dupa anumite reforme, sa nu vorbesc cu cineva sau sa pun anumite lucruri. Probabil asa s-a intamplat si cu el. El mai mare cu 6 ani.
Pentru ca mai mereu intarziam la ore, era normal sa ma aleg doar cu o clasa dupa ore (ca si o suspendare de la activitatea libera din ziua respectiva).
La inceput nu am dat importanta privirilor insistente si pierdute, observate chiar si de catre colega mea.
Intarziasem .. si el hotarase ca intrecusem limita iar in ziua respectiva ramaneam inca un curs.
Cand toti plecasera, eram singura in sala, apoi intra el. Tresarisem. Niciodata nu-mi vorbire la per-tu, acum o facea, zambea.. ca si cum as fi raspuns la vreo intrebare primordiala.
Vorbea lent, adesea raspicat, se apropia, indeparta. Incepusem sa ma "joc" si eu, intr-un fel. Devenisem in 20 de minute cei mai buni "prieteni". Apoi mana lui cazu pe piciorul meu.
Surprinsa, i-am luat usor mana, si i-am spus politicos,
-"Is not really allowed to do this in class".
Surprins de atitudinea mea, ca si cum ar fi fost sigur ca-l vreau, m-a sarutat. Incet, suav, inocent.
Si atunci l-am vrut si eu.
Iar ce a urmat.. e nu tocmai adecvat unei sali de clasa.
Rau, normal ca mi-a parut. Abia dupa a 2-a .. 3-a .. oara. Apoi am ramas "impreuna". Sau e mult spus.
"we'll grow, but we'll never bloom again."
