DACĂ AI AFLA…

0
354

(16.05.2014)

Dacă ai afla că vântul nu ştie a mai bate
şi florile de măr în crengi s-au ofilit,
ai merge în genunchi, prin ţărână te-ai zbate
sau ai gândi că, poate, nu destul ai iubit?!

Dacă ai afla că luna din lume dispare
şi Steaua Polară cu Carul Mare au fugit,
ai rupe toţi rugii, le-ai face cărare
sau te-ai căi, totuşi, că nu destul ai iubit?!

Dacă ai afla că iarba nu poate să adie
şi pitulicea cu puii prin lanuri au murit,
să le jelească moartea, tu rogi vreo ciocârlie
sau îţi blestemi viaţa că prea puţin ai iubit?!

Dacă ai afla că marea, de sete, a secat
şi pescăruşii, scoica… ei ,toţi, s-au prăpădit,
te-ai pune în lanţuri şi-ai cere să fii ferecat
sau tremuri de teamă că prea puţin ai iubit?!

Dacă ai afla că în oameni nu mai colindă stele
şi-al lumii Luceafăr pe veci a adormit,
pe aripi de fluturi zbori pân’ la ele
sau îţi plângi soarta că prea puţin ai iubit?!

În toate, de ai vină şi vrei să îţi ceri iertare ,
încearcă să o cauţi la cei ce te-au iubit,
dar unii au plecat în lunga căutare
de Dumnezeu, de îngeri, pe cerul însorit,
aşa că te grăbeşte, cât încă este vreme,
să nu mai faci păcate în astă viaţă scurtă,
încearcă să iubeşti, din suflet, nu te teme
căci, dacă şti ‘iubi… şi Domnul te ascultă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.