- (27.05.2015)-
Dacă florile de măr s-ar gândi mereu la mine
și mi-ar spune că iubirea stă ascunsă, în sân, la ele,
dacă firele de iarbă mi-ar vorbi şoptit de tine….
Aş simţi că lumea toată este centrul vieţii mele!
Dacă florile de măr s-ar trezi mâine în zori
și mi-ar da salutul blând, cel de “bună dimineaţă”,
dacă, prin acea blândeţe, ai simţi şi tu fiori….
Aş cerşi acest salut chiar pe noapte, chiar pe ceaţă!
Dacă florile de măr s-ar ascunde prin tufişuri
și-ar lăsa acolo dorul şi tristeţea, şi durerea,
dacă visele albastre s-ar ivi din luminişuri…
Am afla secretul vieţii şi ce înseamnă mângâierea!
Dacă florile de măr ar cunoaşte suferinţă
și-ar culege bobi de rouă ca să-şi stingă focul greu,
dacă flăcările albe te-ar atinge, dragă fiinţă…
Ai pleca grăbit, spre mine, să-l găsim pe Dumnezeu!
Dacă florile de măr s-ar culca pe patul lunii
și mi-ar spune “noapte bună” azi, în prag de asfinţit,
dacă afli taina nopţii… cum e ea, nu cum zic unii…
Am găsi, cu siguranţă, drumul către infinit!
