(05.03.2015)
Dacă în mine, azi, ar creşte… viorele
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
sclipiri de diamant, din ceruri, de la stele,
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori de nufăr
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
veşminte de argint în care să nu sufăr
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori şi spini
pe care să îi ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
speranţe rătăcite de veacuri, prin grădini,
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori şi vise
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
aduceri-aminte şi primăveri ucise
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori şi doruri
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
tristeţi prea neştiute, tăcerea din fuioruri
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori şi nori
pe care să îi ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
secretele furate în răsărit de zori
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori şi lună
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
un asfinţit de soare, doar el, fără arvună,
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… ghiocei
pe care să îi ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
o puritate sfântă, de Duh, din porumbei,
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori de tei
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
doar şoapte dulci şi binecuvântări de zei
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori de măr
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
din ale noastre inimi, bucăţi de adevăr
ar răsări în tine, ar înflori în noi.
Dacă în mine, azi, ar creşte… flori de laur
pe care să le ud cu lacrimi de iubire, un infinit şuvoi,
adevăr, numit credinţă, adevăr de aur,
ar răsări în tine, ar înflori în noi!
