De-aş fi o floare, regina nopţii aş vrea să fiu
Spre asfinţit, şi a ei îmbrăţişare în somnul cel din noapte,
Să mă adoarmă ameţită de al ei parfum.
De-aş fi copac, la umbra lui as vrea,
Să zăbovesc pentru cateva clipe,
Unduind un gând, ce gâdila frenetic,
Si legănând ale mele vise în scrânciobul corpului meu.
Se aude oare glasul inimii care se zbate?
Sigur, vine un răspuns din vaşnicul eter,
Cu un surâs, furată de ale mele vise,
Mă întreb, care-ar fi obolul meu?
Bine, imi zic, “Ce minunata este ţărana care
Aşteaptă parcă să fie mângâiată! ”.
Nebănuit de mare sursă, este natura.
De-aş fi pasăre în zbor m-aş înalta,
Şi triluri de libertate aş cânta.
De-aş fi izvor cu apa cristalină,
Din limpezimea lui cu nesaţ aş bea.
De-aş fi fluture, aş lua puterea lui să zbor,
Şi în locuri feerice să-mi duc veleatul.
De-aş fi un fruct, gutuie arămie
Scoasă din cuptor aş vrea să fiu,
Să simt a ei savoare singulară.
De-aş fi o carte, în alese litere croiesc veşmântul,
Consoane şi vocale în cuvinte să le rânduiesc,
Într-un şir aproape matematic.
Purtând in ea povestea vietii mele,
De-o veşnicie parcă, scopul ei, să fie magic.
De-aş fi eu toate cate-aş vrea să fiu….
