Cine te vede și aude că ești singură de cele mai multe ori ridică o sprânceană. Ori pur și simplu nu ești crezută, ori încep comentariile de tipul nu este posibil așa ceva, ori întrebările din seria ce nu e în regulă cu tine. Însă chiar nu e nimic șocant în neregulă cu tine și ai obosit să tot explici asta. Dar cum ți-ai dori sincer să ți se schimbe statutul de la singură la într-o relație, ar fi util să privești situația din mai multe unghiuri.
Te sabotează tocmai atuurile
Ce face uimitor că nu ești în cuplu e și ceea ce contribuie cumva la a fi singură. Adică, pe scurt, ești intimidantă. Iar dacă bărbații nu au curajul să te abordeze ori să dezvolte o conversație cu tine, îi poți ajuta un pic pe cei de care ești interesată. Un zâmbet de la distanță, întrebări deschise care să asigure prelungirea discuției.
Limite mai ferme
Calitățile tale îi atrag pe cei care își doresc încă un trofeu pe perete. Doar că inițial nu îți este foarte clar că sunt vânători profesioniști. Iar în situații în care le-ai recomanda prietenelor tale să pună limite ferme, ori să-i trimită direct la plimbare, fără prea multe discuții, ești (prea) înțelegătoare și răbdătoare, diplomată, le găsești scuze. Ca atare petreci prea mult timp în relaționări care nu vor duce la finalizarea aceea pe care ți-o dorești tu, respectiv de relație asumată, serioasă. Inclusiv în contexte sociale, chiar dacă e evident ce vor de la tine sau în ce categorie i-ai încadra, tot investești timp în discuții cu ei. Ceea ce te face ocupată sau greu de abordat de cineva care are o perspectivă mai apropiată de nevoile tale.
Te bazezi prea mult pe calitățile tale…
… și nu ai răbdare, nu oferi timp…