de ce imi este frica?

6
1687

 

Buna! am si eu o poveste,ca fiecare,si as vrea sa o citit si voi si sa imi dati o parere un sfat … sunt impreuna cu el de 8 luni,sunt indraostita de el neconditionat , si nimic nu imi poate sta in cale in a-mi petrece viata cu el.amandoi suntem in strainatate.la inceput ne-am cunoscut in tara,relatia noastra a fost una frumoasa la inceput ,din partea amandurora,m-am indragostit de el enorm si nu imi dadeam seama nicicum cat de mult il iubesc pana intr-o zi…. atunci am decis sa oficializam si mai mult relatia noastra. partea proasta a fost ca dupa nenumaratele zile petrecute impreuna ,simtindu-ne extraordinar, intr-o buna zi odata cu lasarea serii ,asa dintr-o data a devenit respingator, ceea ce ma disttrus pe mine in totalitate,caci nu intelegeam de ce si innebuneam(deci ziua a fost bine,si brusc seara,nu a mai fost bine) bineinteles cautam explicatii pe care el nu mi le dadea nicidecum;nu meritam asta,credeam ca ma iubeste,un om nu se poate schimba de la o ora la alta asta era clar!! am lasat asa,plangeam si sufeream,insa ce era sa fac? dupa o scurta perioada de 2 zile,aflasem in sfarsit care era problema lui,si nu de la el,nu mi-a spus nici in zi de azi si probabil nu o va face niciodata. mama lui era problema,ea ii bagase in cap ceva cum ca nu ii convenea de mine,ce i-o fi spus nu stiu,insa de un lucru sunt sigura,a fost ceva destul de puternic daca el a renuntat asa dintr-o data la mine(mentionez ca atunci aveam doar 2luni de relatie). bun!! nici dupa 2 zile el s-a intors iar,de data asta schimbat ,nu mi-a zis in fata,insa parca ochii lui spuneau -nu se poate- .. continuam sa ma intalnesc cu el,insa parca nu mai era el,acel pe care il stiusem atunci inainte de despartirea asta brusca.am tot incercat sa aflu ce se petrece,asa de mult l-a influentat mama lui incat sa renunte de tot?si nu intelegeam de ce…nici nu stiu daca o vazusem pe femeia aia de 2 ori in viata mea,ce avea cu mine ,ce aveam eu 🙁 si cum spuneam,parca era schimbat,acceptam, realitatea nu aveam ce face ,simteam parca cum totul se rupe se duce de rapa,si mi se rupea sufletul imi venea sa mor nu altceva.dupa o perioada de 2 sapt,parca incepea sa mearga mai bine,ba chiar a acceptat sa vina la mine acasa sa imi cunoasca familia,parca se indreptase ceva ,daca nu vrea o relatie serioasa nu vine la mine sa imi cunoasca familia,nu se implica(imi spuneam eu ) .si s-a intamplat si asta,a venit a decurs totul bine ,il iubeam eram fericita.si am plecat din tara,urma sa vina si el la 2 saptamani dupa mine tot in aceiasi tara ,si in aceiasi localitate la verii lui..si la lucru.2 saptamani am stat despartiti eu plecata,el acolo.vorbeam in fiecare seara,au fost si momente in care il prea controlam eu si uneori se enerva insa au trecut. acum e aici ,e cu mine de 5 luni ,de cand a venit si pana in momentul de fata e totul bine.ba din contra mama lui acum e foarte mandra,nu mai are nimic impotriva si abia asteapta sa ma cunoasca ,la fel si familia lui (nu am fost inca la el pt ca familia lui nu e aici ) doar verii lui cu care ma inteleg foarte bine si sunt mandrii de mine, si el e foarte mandru ca verii lui ma plac si au grija de amandoi. de cand a venit ne intelegem bine,vorbim despre viitorul nostru ,avem de gand sa ne mutam impreuna anul ce vine si relatia e foarte solida,insa umbrele trecutului inca ma bantuie,nu pot sa nu ma gandesc ,la el,

 

la mama lui la cum a putut renunta el atata de usor daca ma iubea ? eu daca iubesc nu renunt la el pt nimic in lume,nici pt mama nici pt tata. ne intelegem foarte binem totul impreuna , aici,facem totul impreuna,radem glumim ,ne plimbam ,nu tot timpul doar 2-3 zile pe sapt caci suntem la lucru si doar atunci ne putem vedea.simt ca s-a schimbat fata de mine ,e mult mai atent si nu e genul care zice "te iubesc"tot la doua secunde ,insa face gesturi care arata ,si odata mi-a spus " stiu ca ma iubesti,tu esti dragostea vietii mele ,si iubirea mea si vreau sa raman cu tine" ,si asa mi-a dat de inteles multe ,nu pot sa spun ca nu ma iubeste.in mintea mea bantuie umbrele acelui trecut nesatisfacator,si parca inca imi este frica ..frica de esec…ce am eu de gand pe viitor,sa ne mutam impreuna ceea ce vom face cat de curand  si vreau sa avem un viitor impreuna avand in vedere ca eu am 23 de ani si el 27 .

 

visul meu e sa raman cu el ,ma inteleg foarte bine cu el niciodata nu ma jignit in nici un fel, in 5 luni cred ca ne-am certat de 2 ori si atunci pe niste lucruri banale si marunte,simt ca e iubirea vietii mele nu pot trai fara el si as vrea sa imi pot face un viitor cu el sa ma casatoresc cu el si sa avem o viata.insa in mine e frica aia,am o frica,gandul imi zboara in diferite parti uneori si nu stiu cum sa fac sa dispara toate astea,degeaba imi tot repet,nu pot trece,imi e frica (daca nu o sa ma mai iubeasca ,daca ne despartim ar fi un dezastru pt mine) ,tot timpul gandesc negativ si nu inteleg de ce ,nu ma inteleg eu pe mine . as vrea sa gandesc si eu pozitiv sa las in urma urmele acelui trecut avand in vedere ca acum totul merge chiar bine,insa cand iubesti atat de mult e normal sa iti fie atat de frica ? va rog sa imi dati si voi un sfat va multumesc mult

 

6 COMENTARII

  1. da stii tu sigur ca mama lui s-a bagat intre voi?????sau numai dina auzite, draga mea nu te mai gandii la c a fost..orice om are stari mai proaste..traieste clipa si gata..altfel ai sa regreti k nu ai profitat la maxim:*

  2. Buna! Un barbat intra in stari de "dog house" atunci cand trebuie sa ia o decizie imprtanta, si revine atunci cand gaseste o solutie. E bine sa nu-l cicalesti in aceasta perioada. Toti sant la fel, sa nu-ti faci probleme din cauza asta. Si faptul ca a vorbit cu mama lui, poate a fost doar o neintelegere, o incercare pusa de parinti sa vada daca va iubiti. Parerea mea. Tu stii mai bine ce ai simtit, e foarte normal sa te intristezi; eu nu inteleg de ce te mai gandesti la ceea ce a fost si practic nu a existat:) Ati fost, si sante-ti impreuna! Iubiti-va mult!
     
    Este foarte bine ca esti  grijulie. Roaga-te atunci cand iti este frica. Sfatul meu este sa incerci sa nu te mai gandesti la rau. Atunci cand gandim negativ, atragem negativitate in jurul si in vata noastra. 

  3. iti multumesc cosmina,nici nu stii ce mult ma ajuta cuvintele tale si cata dreptate ai , dar vezi tu,asa sant eu de fel ,tot timpul fac tragedie din orice,is constienta ca nu e bine insa tot timpul pun rau inainte .mi-a cazut greu partea cu parintii si de aia sunt asa acum chiar daca totul la schimbat radical,nu stiu o sa incerc sa nu mai fiu asa ,nu stiu insa cate sanse sunt sa pot sau nu ..

  4. Karmyna, da ma e primul pas al iubirii adevarate. Daca te atingea si ai fii ignorat, atunci poate te intrebai daca-l iubesti. Inca santeti la inceput, or sa se mai iveasca si altele neplaceri, e firesc. E omenesc sa fii geloasa numai sa nu exagerezi. Cand il prinzi in toane bune, intreaba-l subtil ce intentii are. ~ Poate cu timpul o sa-ti spuna el ce s-a intamplat, poate el nici nu a realizat ca te-a nelinistit.:) Acum se gandeste la doi nu mai e singur, familie, casa, copii, masina in ziua de azi e greu de realizat. Poate si el e speriat ca si tine.
    Varsta intre voi doi e ideala:) 
     
    Cu placere iubita,si sincer va doresc sa fiti impreuna forever, si multa sanatate si FERICIRE!

  5. multumesc cosmina , situatia noastra s-a imbunatatit vazand cu ochii, totul a inceput sa fie foarte bine,i-am cunoscut parintii si e bine totul.insa e genul de baiat care e foarte retras , imi marturiseste cateodata ca ma iubeste insa cand e la lucru si imi scrie mesaj parca mai mult ma iubeste cand ma suna la fel abia asteapta sa ma vad,mereu imi scrie in mesaje ca e indragostit de mine ,ca ma iubeste ca sunt femeia vietii lui ,insa oarca nu are curaj sa imi spuna in fata ,si totui´si il iubesc ptr ca stiu asa e el !!!! sper sa fie bine in continuare …doar atat imi doresc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.