DE TAINĂ CU NEGUSTORUL

0
28

ieri…
m-am uitat înspre apus
și n-am găsit
ce căutam,
nu te-am zărit în norul ce s-a dus
și nici în flori ce sărutam
dar tu…
la margine de lume,
din Țara-Soarelui-Răsare,
ai încercat
să dai un nume
la tot ce înseamnă dor, visare,
când ai simțit
să te arunci
în zorii zilei de argint,
când ai uitat
de ai tăi prunci
și ai băut acel absint…

l-am întrebat pe Oscar Whilde
să îmi spună
dacă vei muri
de leacu’ în care eu te scald
ca să începi a nemuri
spre a afla
ce înseamnă viața
și ce înseamnă moartea ei,
când vei găsi în el povața
de a zbura
până la zei…
de a străbate
ceruri multe
și amintiri neprihănite…
de a zbura
prin lumi oculte
să-ți vindeci visele rănite…

şi…
Oscar Whilde
mi-a dat răspuns
așa cum știe el mai bine,
nu îți va fi îndeajuns
doar un pahar…
vai, ce rușine!
un prim pahar,
dacă vei bea
și vei dori să te prefaci,
spunând că toate-s cum ai vrea,
ar fi mai înțelept
să taci…
și…
bea absint înc-un pahar
ca să le vezi așa cum nu-s
fiindcă
nimic nu e în zadar,
când adevărul nu-i supus!…

tu…
ai băut
pahare… trei
umplute, vârf, cu zână verde!
de-aceea…
florile de tei
îmi spun că ochiul tău
mă vede
și…
îmi spun
că ai venit să îmi dai
paharul gol care-a rămas
când ai fugit din colț de Rai
unde-ai făcut un ultim mas
și…
îmi spun
că ai uitat, din grabă,
absintul în ulcior de lut,
iar
în pahar
ți-au pus otravă
trei cucuvele și un slut…

de aceea…
florile de tei
te-au însoțit în al tău zbor
ca din otravă
să nu bei
și ți-au adus acel ulcior…
tu…
te întrebi nedumerit
de ce ai ajuns în gândul meu,
când te știai zburând grăbit
prin zori de zi,
prin curcubeu
și…
te întrebi
încă o dată
cum ai sosit în al meu gând,
când tu zburai
către o fată
ce n-o vedeai nicicând plângând…

atunci…
începi să-i spui cuvinte,
dar nu își găsesc cărări spre ea,
căci simți
cum alte jurăminte
sunt în zadar și ar durea!
de aceea…
încerci să te prefaci
că ești un negustor cinstit
care a ajuns, din mare vraci,
azi,
un străin îndrăgostit!
și…
vrei să vinzi,
de s-ar putea,
nefericirea ta și-a ei!
întinzi ulciorul ca să bea
absintul ce-l uitaseși printre zei…

amară,
verde,
minunată…
este licoarea ce-am gustat
și simt iubire înverșunată
ce pentru tine am păstrat
dar…
nu voiesc s-o dau degeaba
și…
nu voiesc s-o dau cu preț,
ci…
ca să fie sfântă treaba,
încerc s-o vând la precupeț!
el…
n-are bani,
n-are cuvinte,
n-are cu ce face troc!
când eu m-așez în a sa minte…
nefericirea?
n-are loc!

şi…
Oscar Whilde avea dreptate
când îmi spunea că,
la sfârșit,
absintul
va domni în toate
iar adevărul?
nesfârșit…!

şi,
Oscar Whilde avea dreptate
când îmi spunea că
negustorul
nu va veni decât o noapte
și va uita la mine dorul…!

şi…
Oscar Whilde n-avea dreptate
când îmi spunea în mare taină,
că adevărul
e departe,
iar negustorul
n-are haină
căci
haina lui
se cheamă vis
și a făcut, de ea, vorbire
când a plecat spre Paradis
și s-a îmbrăcat cu a mea iubire!
(03.04.2019)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.