Autor: Lhana ROMA-NOVA (23.06.2015)
Tu poţi ucide mii de vise
şi, fericirea, poţi ucide
cu frumuseţea ta nepământeană,
tu te ascunzi cu soarele în firide
şi, în taină, lumânări aprinse,
ne dai a bea, samariteană!…
Tu poţi închide ochii lumii
şi, întuneric, poţi aduce
cu frumuseţea ta nepământeană,
tu juri chiar strâmb pe cruce
şi în mormânt, lumina lunii,
ne dai a îmbrăţişa, vicleană!…
Tu poţi deschide porţi de cer
şi, suflete din Rai, tu vrei să furi
cu frumuseţea ta nepământeană,
tu, îmbrăcată doar în nuri,
trimiţi în Iad un rinocer
să-ţi faci, din cornu’i, blană!…
Tu poţi aprinde, noaptea, focuri
şi, stelelor, poţi lua sclipirea
cu frumuseţea ta nepământeană,
tu, la flăcăi şi fete, în jocuri,
le smulgi din sân iubirea
s-o pui la ochi, în loc de geană!…
Tu poţi trimite rouă în flori
şi, boli de trup, poţi vindeca
cu frumuseţea ta nepământeană,
dar eu te rog, nu încerca
să mă arunci cu capu’ în nori
că îţi cad… la suflet, Sânziană!
MINT?MINT?MINT?
Te-am derutat?
Daaaaa….a!
MINT! MINT! MINT!
Deci, e… adevarat!
MINT?MINT? MINT?
Daaaaa…a!
MINT! MINT! MINT!
Deci…E adevarat!
Ca sa incheiem disputa….iti spun doar atat, am in lucru un volum de poezii tema MOARTEA. Atunci vei primi raspunsuri… fara numar! Asa ca… stai pe-aproape!