Cu iscusinţa-I de necontestat,
Din fractali artizanali şi fermecaţi,
Divinitatea te-a creat şi modelat,
In trupul Ei, a primei femei,
Al cărei nume, Eva, din legende ştim
Ca pe vecie, mama celor vii, să fii.
Eşti un loc numit cetatea sacră,
In care Mesterul Manole te-a zidit,
Unde-n tăcere se ascund mistere,
Ca tu să aperi cu destoinicie, legi firesti,
Un templu-n care ruga se înalţă
Pentru izbăvirea noastră,
În fascinanta lume omenească.
Eşti călăuză –n labirintul vieţii,
O rază de lumină ce străluceşte,
În bezna nopţii –n care stingher păşim,
Spre tainice-nceputuri zămislite, ticluite
Cu un desăvârşit si nepătruns mister.
Esti muză-n viaţa creativă a marilor iluştri,
Care-n opere de artă te-au imortalizat,
Să rămâi pentru posteritatea lumii,
În al tău vechi şi de demult regat.
Sămânţa roditoare-n pântec tu o porti,
Menirea ta supremă-n astă lume,
Esti chezaşia vieţii noastre pe pământ.
Cu eleganţă-ti înăscută şi ce-o dobândeşti,
Plină de dor, de dragoste, iubire,
Speranţa spre mai bine răspândeşti,
În jurul celor care te respectă şi te- admiră.
Prietenă-nsufleţiă dovedeşti a fi
Cu un instinct adânc şi fler camaradesc,
Ştii să asculţi, să-nţelegi visele ascunse,
Cu forţă, cu mult curaj şi libertatea-ţi scumpă,
Te avânţi fără să pregeţi în bătălia grea,
Chiar de verşi şi-o lacrimă sub geană,
Să triumfi în drumul către fericirea ta.
Aştepti ca azi, de ziua ta, în semn de preţuire,
Să primeşti un dar, un gest şi-o mbrăţişare,
De cald să-ţi ţină în astă primăvară.
Şi-n zilele ce vor urma.
