Demnitate

0
701

Un gând măreț mă călăuzește,
Să pot fi zâna din poveste,
Să pot ajuta pe cel nevoiaș
Pe cel aflat în suferință grea.

O magie eu aș vrea să fac,
Să fiu tuturor oamenilor pe plac,
Să-i înțeleg, iubesc și să-i ajut,
Ca viața lor o bucurie să fie
Și fiecare zi o sindrofie.

La orice pas mă-nduioșez,
Când văd oameni la necaz
În brațele mele eu i-aș lua
Și toate florile de câmp le-aș cumpăra,
Dacă aș ști că acest gest al meu,
Sufletul lor l-ar vindeca.

Detest și condam din răsputeri,
Pe cei care prin bani au doar puteri,
Că nu au aplecare și nu-nțeleg
Nevoia sinceră a semenilor.

Supuși doar trebuie să fie,
Ignorați pe-a lor străbună moșie,
Sufocați de promisiuni deșarte
Și măcelariți mișelește pe la spate.

Voi, cei care șefi aleși de noi, sunteți
Ați uitat de cuvânt, de demnitate,
Și credeți că un leu de-l dați în plus,
Este pentru omul de rând, de ajuns,
Vă înșelați amarnic nu asta vor,
Vor dreptul lor de om respectat
Și nu mereu de voi doar tolerat și înșelat.

Treziti-vă din a voastră adormire
Și priviți la ei cu ochii limpezi,
Nu-i mai umiliți și înjosiți
Și tratați doar ca niște asistați și slugi,
Că ei pot fi bunica, mama, tata,
Care v-au conceput, crescut
Și în simplitatea lor speranța au avut,
Că nu-i veți folosi ca pe un scut.

În vârful piramidei de-ați ajuns,
Purtați-vă frumos și respectuos
Cu cei mulți care de bună seamă,
V-au fost și sunt și tată și mamă,
Frate, soră sau bunici
Care v-au ajutat să ajungeți aici.

Mă revoltă zi de zi a voastră comportare,
Durerea ce-o port în suflet mă subjugă
Și-aș vrea să strig în gura mare,
Nu fiți lași și nu uitați așa ușor,
Ceea ce mai presus de toate,
Demnitatea tuturor, a semenilor.

Comentarii

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.