Desculț mă simt cel mai bine

1
2171

Nu știu dacă sunt singurul, dar nu cred. M-am născut în anul 1979, în Cracovia. După 2 ani am plecat la bunici, în Petergrof, lânga Sk. Petersburg. La 4 ani, părinții mei au murit. Aveam 7 surori și 2 frați, 3 adoptați. Am rămas în grija bunicilor. Nu prea aveam bani, așa că am fi vrut să ne mutăm în Hamina, Finlanda, dar am ajuns doar până în zona Bolshoy Bor. Acolo bunicul era grădinar la o familie din localitate, iar bunica lucra la un azil, bucătăreasă. Noi copiii mergeam desculți și murdari. Cea mai apropiată fântână era la 3 kilometri de casa noastră.

Am locuit cu mai multe familii într-o casă, dar după ce ne-am certat cu acele familii a trebuit să plecăm. Ne-am mutat la 1 km de marginea unei păduri, în pădure. Acum ne era mult mai greu. Iarna ne era frig. 

Mâncare nu aveam ceva foarte mult. Mâncam la 2-3 zile: fructe dacă erau în pădure și bunicul mai prindea câte un iepure sau vreo pasăre. Când ploua aveam niște butoaie din pământ care se umpleau cu apă și pe aceea o beam. 

Nu aveam unde să ne spălat și nu ne spălam. Ne spălam dacă ajungeam la un râu, asta foarte rar, la 10 săptămâni poate. RAR. 

La 6 ani am început să merg la școală și să dorm în zona ei ca să nu mai vin acasă decât când nu mai sunt cursuri. 5-8  le-am făcut în Cracovia, după ce o familie care era în excursie ne-a descoperit în pădure. Liceul în Cracovia, facultatea în Cracovia, am lucrat apoi în România și azi sunt PROFESOR CU DOCTORAT LA O ȘCOALĂ, CU FAMILIE ȘI COPIL. SUNT MULȚUMIT DE MINE ÎNSĂȘI.

Cât despre frații mei, ei au ajuns ceea ce și-au dorit din totdeauna: preoți, geolog, ghizi și profesori.  

Comentarii

Comentarii

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.