Despre ura si tradare

As vrea ca inainte sa incepeti sa cititi, sa ascultati ce am ascultat si eu cand am scris articolul . Totul pare mai simplu, cand e muzica pe fundal.

Din pacate, fiecare dintre noi cunostem ura.Fiecare am fost tradati.. fiecare am suferit si am urat si mai mult. De ce exista acest sentiment? Stim cu totii ca ura se naste din iubire si ca intre cele doua exista doar un pas.Cat de intens poate fii acest sentiment? Si ce inima are persoana care provoaca ura? Adica, are inima? … Sau scrupule ? Are o piatra in loc de inima. Ma intreb ce e in mintea lor, cand le vad acel zambet machiavelic pe chip, fiind constienti ca fac rau altor persoane. De ce exista? De ce traiesc? De ce au o sansa la viata si la fericire? Altii doar viseaza la astfel de clipe… Nu sunt rasista, dar imi permit sa spun ca ar trebuii sa fie toti inchisi intr-un loc in care nu exista nici lumina, nici apa, nici mancare, nici caldura, nici iubire. Daca o luam ca atare, ar trebuii sa fim toti inchisi intr-un loc fara viata, pentru ca toti uram si toti am tradat. Dar defapt nu. Nu trebuie. Pentru ca nu toti fac asta din placere. Nu toti zambim cand cineva sufera din cauza noastra. Probabil ca inghitim in sec si ne promitem ca intr-o zi totul se va schimba.

Stiu ca toti avem o persoana pe care am vrea sa o vedem cu doua picioare rupte, fara maini, si cu gura cusuta. Persoana respectiva ne-a facut foarte mult rau. Ce e mai rau e faptul ca i-a facut placere faptul ca ne-a adus in stadiul aceasta in care ne umplem sufletul de ranchiuna si de ganduri negative. Toti am fii criminali in serie daca legea ne-ar permite, toti am fii fericiti in cazul acesta. Dar nu, viata iti da palma dupa palma, ca sa iti aduca aminte defapt ca viata ta nu e un film romantic la care te uiti cand te simti singur, viata e ceva real, ceva ce doare. Si daca nu stii sa iti manipulezi viata dupa vise si dupa placeri, probabil vei ajunge exact in acelasi loc in care ai fost la inceput : nici unde. Sunt inca la o varsta frageda, dar ma simt ca un dosar plin de hartii, care sta intr-un pod, de mai bine de un secol. Nu toti vor intelege, dar majoritatea se vor simtii mai bine cand vor vedea ca nu sunt singurii care se cred nebuni.

Poate va intrebari de ce scriu despre ura … pentru ca de fiecare data, cand cred ca sunt fericita, persoana in care am avut incredere defapt nu era demna de increderea mea. M-a tradat. Si m-a lasat ca pe un nimeni, vazandu-si de viata lui.. cu cine ? Cu ” prietenele mele cele mai bune”. Azi am descoperit si am inteles chestii care imi pareau imposibile. Chestii care ma dor, si care ma fac sa urasc. Azi m-a tradat persoana pe care am iubit-o cel mai mult .. Azi am descoperit ca am crezut in cel mai pervers om de pe pamant. Si intr-o femeie … de genul ala … pe care toti barbatii le „iubesc” , in special cand sunt frumos impachetate si la pret redus. Si daca se poate,sa fie si prietena cu iubita lor, sau chiar mai mult de atat : cu mama copiilor lor, si cu sotia .. Niciodata nu am simtit atata ura .. Si niciodata nu o sa uit ca toata ura pe care o simt, o sa ma faca mai puternica. Eu am toata viata inainte, dar nu va pot promite ca si el.Stiti, niciodata sa nu va puneti cu o femeie geloasa, tradata si singura. Riscati prea multe. Pana la urma, daca nu ar exista ura si tradarea, toti am fii slabi. Nu vorbesc de greutate. Vorbesc de inima.Nu am stii sa fim precauti, nu am stii sa oferim iubire cu masura, nu am stii ca putem fii raniti si tradati. Ar fii totul roz, si viata noastra ar fii ca filmele americane: false si fara valoare. Deci, sa le multumim celor care provoaca ura si celor care tradeaza. Fara ei nu am fii ce suntem azi : eroii inimii noastre.

Comentarii

Comentarii