- Lhana ROMA-NOVA (26.02.2015) –
M-a întrebat un domn, aseară,
de vreau să merg cu dânsul în voiaj,
am dat răspunsul sec şi într-o doară:
Mă vrei cu tine… ca pe un bagaj?!
Priveşte în gol şi-mi face semn să tac,
din cer apar trei ursitori
să-mi povestească ele ce va fi să fac
şi… au povestit până în zori!
Doresc a povesti şi eu, aşa că mă înclin,
la întrebări aş vrea răspuns
dar, din oglindă, un şarpe cu venin
îmi face semn că… e de-ajuns.
Mă mir, mă plâng, mă umilesc
şi încerc a îndupleca făptura,
s-o cert…nici gând să îndrăznesc,
cu cât amar îmi ascund ura!
Pe şarpe sper să-l pot ucide
cu sufletu-mi, cu mintea şi cu gândul,
aşa că pun capcane în firide
şi-aştept tăcut să-i vină rândul.
Iar şarpele, viclean, precum se ştie
nu ia în seamă al meu chin,
se duce în Iad şi-aduce o hârtie
pe care cineva a scris “destin”!
Acelaşi domn cu pălărie
mă ia cu el ca pe-un bagaj,
eu simt că sunt doar o hârtie
pentru biletul de parcare şi garaj.
Întreb pe domnul: cum te cheamă?
El îmi răspunde că Destin,
că n-are tată, n-are mamă,
de aceea-i doar… un şarpe cu venin.
În agonia mea văd doar un pic
din marea şi oceanul ce-au să vină,
dar, nu voi da tribut, nu dau nimic!….
Vreau numai Dumnezeu să-mi dea Lumină!
