Destin…

7
2176

 

Povestea mea incepe pe cand eram ceva mai tanara,acum am 35 ani,lucram intr-un magazin langa o gara,in fiecare seara ma astepta un agent de politie care ma conducea pana in fata blocului meu,eu locuind destul de aproape.Nu-mi prea placea de el,mergeam acasa si ii spuneam mamei ca un urat tot merge cu mine acasa.Dupa vreo cateva luni m-am indragostit de el,poate eu fiind mai tanara m-a cucerit prin vorbe.
Am inceput relatia cu el,era dintr-o familie mai avuta ca a mea,dar asta nu a fost o problema,dupa 4 ani de relatie ne-am casatorit,aveam 22 ani,dupa nunta am fost la garsoniera noastra,acolo unde aveam sa ne petrecem urmatorii 10 ani de casnicie.
Am inceput sa calatorim,sa ne distram asa cum era normal la varsta noastra,mergeam la mare la munte,nu ne faceam planuri,lucram amandoi,el castiga mult mai bine ca mine,ne descurcam,ne cumparam una alta prin casa,ne intelegeam bine pana a inceput sa aiba probleme cu alcoolul,ne certam tot mai des,nu a ajuns sa ma loveasca,poate doar sa ma imbranceasca putin,era deajuns ca relatia sa nu mai fie la fel de frumoasa.Ne gandeam ca ar fii momentul sa avem un copil,poate asta l-ar fii ajutat sa renunte la viciu,dar nu a fost sa fie,dupa mai multe incercari fara rezultat am facut analize amandoi si nu au fost deloc favorabile,el avea niste probleme mai grave,eu mai putin grave dar existau,nu am sa dau detalii,in fine ideea era sa facem tratament ceea ce am si facut amandoi,el mai greu caci era orgolios si nu vroia sa-si accepte problemele.Dupa vreo 2 ani in care am tot incercat doctorul ajunsese la concluzia ca fara inseminare artificiala nu se va putea face nimic.Am hotarat sa mergem in vacanta,sa facem o pauza,impreuna cu fratele si cumnata mea am plecat 2 saptamani in Delta,apoi la mare
.

 

Cand ne-am intors el incepuse sa se simta rau,sa arate slabit si parca galben la fata,i-am zis sa mergem la spital dar nu vroia,am vb cu parintii lui sa-l convinga,au venit la noi si au chemat ambulanta cand l-au vazut insa el a refuzat sa mearga cu ambulanta la spital,a zis ca va merge singur ziua urmatoare.A doua zi a fost la munca si a predat arma si cele din dotare si a mers la spita,unde a si ramas,avea ciroza,incepuse dupa o zi sa delireze,apoi a intrat in coma,facuse complicatii,avea sanse sa fie operat dar spitalele nu au avut amabilitatea sa i-a legatura intre ele,a trebuit sa ma duc eu sa vad daca au locuri in acel spital,cand asteptam pe un coridor raspunsul a sunat telefonul..era mama lui care ma anuntase ca a murit,am simtit cum cade cerul peste mine,am alergat la spitalul in care era el si m-am sprijinit de tocul usii camerei unde era el,atunci el parca a rasuflat ultima oara,am plecat plangand si nestiind ce va fii de viata mea in continuare,eram obisnuita sa traiesc langa el,doar langa el si deodata eram singura.

 


La inmormantare au fost multi colegi de-ai lui dar si seful lui care mi-a dat cheia de la dulapul sotului meu de servici,am fost acolo dupa cateva zile si am gasit o asigurare de viata facuta de el cu putin timp innainte sa moara si un bilet pe care scria:"iti va fii mai bine acum,ai grija de tine!".Cand a fost sa predea arma a scris si biletul,stia ca nu va fii bine.
Am reusit dupa 3 ani sa am o relatie cu cineva,dar cel mai frumos lucru care mi se putea intampla este ca acum sunt insarcinata de 3 luni,sunt sigura acum ca destinul avea alte planuri pentru mine,nimic nu e intamplator si toate au un rost.Multumesc celor care vor citi poate..plictisitoarea mea poveste adevarata!

 

Comentarii

Comentarii

7 COMENTARII

  1. nu stiu de ce dar mie mi-au dat lacrimile 🙁 . o poveste care te emotioneaza fara sa vrei.sanatate si fericire alaturi de cei dragi :*

  2. E o poveste dureroasa…M-am pus in locul tau pe tot parcursul povestirii… Nici nu vreau sa imi imaginez cum as reactiona daca sotul meu ar pati ceva…Nu pot concepe viata fara el alaturi, fara zambetul lui, fara optimismul lui, fara privirea lui plina de dragoste… Mi-au dat lacrimile citind ce ai scris… iti doresc sa fii fericita si sa ai mare grija de copilasul tau…numai bine:):*

  3. Sincer si eu am trecut prin asa ceva..si e ff dureros…dae eu nu imi pot reveni..mentionez ca au trecut 8 luni de cand omul care urma sa imi fie sot a decedat…eram impreuna de 6 ani..locuiam impreuna si ne intelege-am foarte bine…sincer nu imi pot reveni..el a fost primul meu barbat…nu cred ca o sa imi mai revin vreodata…imi este dor de el.
    Ma bucut pt tine si ca ai avut curaj si noroc sa o iei de la inceput.

  4. multumesc frumos pt mesaje,tin sa va spun ca am intrat in luna a 7-a,baietelul meu,care se va numi David este foarte bine si eu la fel,Loeredana fii tare si nu te lasa,viata are ceva bun pt fiecare, eu am pierdut ceva scump dar am primit un dar minunat,ai grija de tine!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.