Buna tuturor! Va scriu in speranta ca ma puteti ajuta cu un sfat! Am 28 de ani si sunt casatorita de 6 ani cu un barbat pe care l-am ales din dragoste! Un barbat cu 3 ani mai mare, fara posibilitati materiale! Anii de casnicie s-au derulat greu, problema principala fiind de natura financiara, atat el cat si familia lui avand probleme. Ajutor el a avut mereu, mama mea oferindu-ne suport in orice problema, dar mai ales la capitolul finante. Nu pot spune ca am fost fericita in aceasta casnicie, nici macar multumita. Mi-am dorit un copil, am ramas insarcinata, am pierdut sarcina. |Dupa pierderea sarcinii am realizat ca sotul nu-si dorea cu adevarat un copil. M-a rugat sa mai asteptam. Mi-a explicat ca nu-si doreste momentan un copil pentru ca nu se simte pregatit din punct de vedere financiar. Pur si simplu de la pierderea sarcinii am realizat ca nimic nu este asa cum imi doream. Tot ce avem este datorita parintilor mei. Lui nu-i pot reprosa ca nu a incercat. Munceste, este plecat mult. In schimb este foarte impulsiv, mereu nervos. De asemenea este o persoana care se iubeste mult. Mentionez ca pe perioada sarcinii dorea foarte mult sa plece in strainatate sa munceasca, am convingerea ca n-a facut-o datorita lipsei de fonduri necesare plecarii. De la pierderea sarcinii practic s-a schimbat ceva in mine. Doream sa vorbesc cu cineva, un strain, doream sa-i pot spune cuiva ce simt, ce idealuri am, cautam raspunsuri …
Am ajuns sa cunosc un barbat, cu totul altceva decat sotul … un barbat in varsta de 44 de ani, casatorit, cu un copil, in prezent in divort. Este un barbat matur, responsabil, afectuos, perspicace, cu o cariera … M-a cerut in casatorie. Sotul a aflat de relatia mea. Caut raspunsuri. Imi iubesc sotul, imi este si mila de el. De la el am dedus ca nu doreste sa ne despartim. Am convenit sa ne gandim amandoi si sa luam o decizie. Il iubesc si pe "celalalt". Ma deranjeaza diferenta de varsta dintre noi. Ma gandesc ca daca continui aceasta casnicie nu voi fi mai fericita. Stiu cum a fost pana acum. La asta s-ar mai agauga si faptul ca am inselat si, deci, imi asum riscul de a fi toata viata jignita … poate ca este si normal. Nu-mi doresc o astfel de viata. Pur si simplu nu stiu cum sa procedez.
Stiu ca-mi doresc o familie si liniste. Stiu ca doresc sa nu sufere nimeni dar deja este tardiv, am produs suferinta. Ma consider vinovata din multe motive. Acum caut raspunsuri … nu stiu ce vreau, nu stiu ce este bine … caut o parere obiectiva fara a fi jignita … mi-ar fi mai bine daca as divorta? chiar nu stiu, stiu doar ca imi doresc sa se termine totul … multumesc!
buna. eu cred ca daca tu l-ai iubi cu adevarat pe sotul tau nu ar mai aparea altul in viata ta indiferent de ceea ce se intampla intr-o casnicie important este sa va puneti de acord si sa ajungeti la un rezultat care sa fie bun pentru amandoi. cred ca ar trebui sa ii dai de inteles ca trebuie sa se schimbe sa il ajuti sa o faca pentru ca singur nu va putea. o zi buna
Sfatul meu este sa nu divortezi.Nimeni nu-ti garanteaza ca celalalt iti va oferi viata pe care tu ti-o doresti.Cateva "momente" petrecute cu el nu garanteaza o viata intreaga:).
Daca iti mai iubesti sotul, ramai cu el,dar nu o face doar din mila.Daca si el te iubeste ,va aprecia ca ai ramas alaturi de el si nu iti va reprosa relatia ta extraconjugala.
Multa bafta!
Nimeni nu iti poate da un sfat pertinent, poti doar culege opinii. Am remarcat ceva contradictoriu in ceea ce scrii, i.e. "il iubesc, imi este mila de el". Personal consider ca cele 2 sentimente se exclud reciproc in conditii de cuplu. Daca ai ajuns la stadiul in care "totul pute" in relatia actuala, mie imi este destul de clar ca nu iti mai iubesti sotul, asta daca l-ai iubit vreodata. Imi pari o fiinta extrem de egocentrista si cu tendinte de a da intrepretari subiective sentimentelor, deci este perfect posibil sa nu il fii iubit in ciuda faptului ca declari ca te-ai casatorit din dragoste. Nu poti decat sa iti iei soarta in maini si sa decizi: fie ramai cu barbatul tau, nefericita, nemultumita si cu riscul ulterior de a ti se scoate pe nas aventura avuta fie risti sa te duci dupa noua descoperire cu alte riscuri inerente. Nu exista castig fara risc iar marimea castigului este direct proportionala cu riscul pe care ti-l asumi. Daca se produce riscul, ti-o furi. Asta este viata draga mea femeie plina de asteptari si etern nemultumita. Ai astazi dreptul de a-ti asuma riscuri traiesti intr-o societate in care femeile sunt relativ emancipate. Uzeaza de dreptul tau dar fi pregatita sa suporti consecintele in cazul unui esec…
bravo burst4x
am crezut ca este mai demult mesajul tau dar vad ca este din aceaste luna …ce pot sa spun imi place la nebunie cum ti-a explicat si problema si pasibilitatile existente brust4x .deci felicitari …tocmai de asta ai nevoie ..e posibil ca din dragoste sa te fi luat dar o data cu trecerea anilor intra in rol manotonia si atunci din cauza rutinei simti ca nu il mai iubesti pe sotul tau .dak tu crezi ca acest nou barbat venit in viata ta face lucruri cu tine care cu barbatul tau nu le-ai facut nici la inceputul relatiei atunci inseamna ca esti suficient de tanara ca sa incerci sa iti asumi riscul de a fi langa un barbat care te " completeaza " si este cu tine atunci cand ai tu nevoie….oricum aparentele inseala …multi barbati pot fi la inceputul relatiei asa cum isi doresc toate femeile sa aiba langa ele(iubitor ,,tandru ,intelegator ,amuzant,etc) poate ca si din aceasta cauza te-ai lasat purtata de val si lucrurile au mers mai departe intre voi …nu sunt cu mult mai mica decat tine si eu am 24 ,,dar gandeste te ca tu ai zis ca nu crezi ca vei fi fericita in aceasta casnicie dak o vei continua…,deci ce alegi …sa fi neimplinita de la 28 de ani sau sa incerci sa iti traiesti viata alaturi de cineva langa care chiar iti simti rostul …si crede-ma ca varsta nu este un impediment…stii ca vei fi fericita si doar asta conteaza ….dar inca un lucru important …inainte sa iei vre-o decizie gandeste te dak chiar nu mai simti ca ai nici o legatura cu sotul tau ….pt ca dak ai facut pasul si apoi regreti nu ai castigat nimik …ci doar amaraciune pt sufletul tau … o zi buna iti doresc i sper sa auzim de bine
daca consideri ca nu esti fericita langa sotul tau….daca consideri ca nu isi doreste cu adevarat ceea ce iti doresti si tu…..poti sa iti iei inima in dinti si sa fii deschisa la orice….nu e vorba de diferenta de varsta,pt ca asta nu inseamna granita dintr iubire!important e sa teg andesti mai mult la viitorul tau!poti iubii 2 barbati in acelasi timp??nu!e de vina obisnuita cu sotul…si placerea de a te simtii fericita langa celalalt!o femeie consider ca poate cauta altceva nu atunci knd ii lipseste ceva fizic ci knd ii lipseste ceva psihic!stii si tu ca meriti sa fii fericita!si daca fericirea nu o ai alaturi de sotul tau,asta nu mai e dragoste!!
maria, in prezent duc o lupta cu mine, o lupta care imi doresc sa ia sfarsit cat mai repede! doresc sa iau o decizie cat mai buna pentru sufletul meu! cu sotul am amintiri frumoase dar si mai putin frumoase! nu stiu ce simt exact pentru el! am acumulat atatea frustrari! mi-e frica ca parasindu-l voi regreta mai tarziu! mi-e frica ca va fi mereu in mintea mea si voi ajunge sa sufar mai mult! pe de alta parte, cu celalalt ma simt fericita, linistita si ocrotita! este persoana de a carei dragoste sunt absolut convinsa! ma consider singura vinovata! orice actiune are reactiune! trebuia sa ma gandesc la asta! si recunosc … nu regret! am trait ce altii nu reusesc sa traiasca vreodata! regret ca am provocat suferinta! nu-mi doream asta! pot fi catalogata oricum, nu-mi pasa! vreau doar sa se termine!