… „Dragostea incepe in clipa cand vad in fata mea un om si stravad adancurile lui.
… Taina iubirii fata de om incepe in cipa cand ne uitam la el fara dorinta de a-l poseda, fara dorinta de a stapanii asupra lui, fara dorinta de a ne folosii in vreun fel de darurile lui, de personalitatea lui, ci doar privim si ne minunam de frumusetea ce ni s-a descoperit.
Cand ma aflu in fata unui om pe care il vad cu ochii iubirii, nu cu ochii nepasarii sau ai urii, ci anume cu ai iubirii, atunci ma impartasesc cu omul acela, intre noi incepe ceva comun, o viata comuna. Receptarea omului are loc la o profunzime care se afla dincolo de cuvinte, dincolo de emotii.
„…Cand il vad pe om in aceasta lumina, in lumina iubirii curate, vad in el chipul lui Dumnezeu, o icoana.”
Stiti, fiecare dintre noi reprezinta o icoana, un chip al lui Dumnezeu, insa noi nu stim sa ne aducem aminte de acest lucru si nu stim sa ne purtam unii cu altii…
… Dragostea e tocmai durerea, pentru ca omul e nedesavarsit si totodata minunarea, pentru ca el este atat de uluitor, irepetabil de frumos. Si iata, daca privesti macar o data la om in felul acesta, poti sa il indragesti in pofida a tot ce le sare in ochi altora.
… dragostea e realista pana la capat, ca ea il cuprinde in intregime pe om, ea vede, ea este vayatoare, insa in loc sa osandeasca, in loc sa se lepede de om, ea plange pentru schilodirea lui si este gata sa isi dea viata pentru ca tot ce-i bolnav, tot ce-i stricat sa fie indreptat si tamaduit.
… acesta este adevaratul principiu al dragostei, cea dintai viziune serioasa. „
